1. După cinci zile, a coborât marele preot Ananía, împreună cu unii bătrâni şi cu un retor, numit Tertúlus, şi s-au înfăţişat la procurator, [acuzându-l] pe Paul.

2. Chemându-l, Tertúlus a început să-l acuze, spunând: „Datorită ţie ne bucurăm de multă pace şi datorită grijii tale s-au îmbunătăţit multe pentru poporul acesta.

3. Noi mărturisim aceasta în orice mod şi pretutindeni cu toată recunoştinţa, preabunule Félix!

4. Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog, în bunătatea ta, să ne asculţi câteva momente!

5. Ne-am dat seama că omul acesta este ca o ciumă, căci stârneşte răzvrătiri printre toţi iudeii din toată lumea, fiind capul ereziei nazarinenilor.

6. A încercat chiar să profaneze templul, dar noi l-am prins.

7.

8. Tu însuţi, interogându-l, vei putea afla toate aceste lucruri de care îl acuzăm noi”.

9. I s-au alăturat şi iudeii, susţinând că aşa este.

10. Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul acestui popor, mă voi apăra cu încredere.

11. Cum ai putut afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalím să mă prostern.

12. Şi nici în templu, nici în sinagogi, nici într-o cetate nu m-au găsit certându-mă sau provocând răscularea mulţimii.

13. De fapt, nici n-ar putea să-ţi dovedească lucrurile de care mă acuză acum.

14. Totuşi îţi mărturisesc că îl cinstesc pe Dumnezeul părinţilor după calea pe care ei o numesc „erezie”, crezând tot ceea ce este scris în Lege şi în Profeţi,

15. având aceeaşi speranţă în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

16. De aceea, mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă fără vină înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

17. După mai mulţi ani, am venit să aduc ajutoare neamului meu şi [să ofer] sacrificii.

18. În timp ce făceam aceasta, nu în mijlocul mulţimii şi nici în zarvă, m-au găsit purificat în templu

19. câţiva iudei din Asia. Aceştia ar fi trebuit să vină la tine şi să mă acuze dacă ar fi avut ceva împotriva mea,

20. sau să spună ei înşişi dacă au găsit vreo nelegiuire când am stat în faţa Sinédriului,

21. în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stăteam înaintea lor: «Pentru învierea morţilor sunt eu astăzi judecat înaintea voastră»”.

22. Félix, care cunoştea amănunţit calea, i-a amânat, spunând: „Când va coborî tribunul Lisías, voi lua o hotărâre în privinţa cazului vostru”.

23. A poruncit centurionului ca [Paul] să fie păzit, dar să aibă libertate şi să nu fie împiedicat nimeni dintre ai lui ca să-i slujească.

24. După câteva zile, a venit Félix cu soţia lui, Drusíla, care era evreică. L-a chemat pe Paul şi l-a ascultat vorbind despre credinţa în Isus Cristos.

25. Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Félix a fost cuprins de frică şi i-a răspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”.

26. El spera totodată că va obţine bani de la Paul. De aceea îl chema deseori ca să stea de vorbă cu el.

27. După ce s-au împlinit doi ani, lui Félix i-a urmat Porcius Féstus. Félix, care voia să facă pe placul iudeilor, l-a lăsat pe Paul în închisoare.





“Proponha-se a exercitar-se nas virtudes”. São Padre Pio de Pietrelcina