1. Cam în timpul acela, Iród a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău.

2. Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacób, fratele lui Ioan.

3. Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Ázimelor.

4. L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşte.

5. Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu.

6. Dar în noaptea dinaintea zilei în care Iród avea să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte străjeri păzeau închisoarea.

7. Și iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere! [Îngerul], lovindu-l în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!”. Iar lanţurile i-au căzut de la mâini.

8. Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!”. El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!”.

9. El a ieşit şi l-a urmat, dar nu ştia că era adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie.

10. Trecând de prima strajă şi de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine pentru ei. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul a plecat de la el.

11. Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Iród şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor.

12. Apoi, dându-şi seama, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.

13. Când a bătut la uşa de la intrare, o slujitoare cu numele Rode a venit ca să vadă cine este.

14. Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis uşa, ci a alergat să dea de veste că Petru se află la intrare.

15. Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!”. Însă ea stăruia că aşa este. Iar ei spuneau: „Este îngerul lui”.

16. Iar Petru a continuat să bată. Când au deschis, l-au văzut şi au fost cuprinşi de uimire.

17. Făcându-le semn cu mâna să tacă, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare şi le-a zis: „Duceţi vestea despre acestea şi lui Iacób şi fraţilor!”. Apoi, ieşind, a plecat în alt loc.

18. Când s-a făcut ziuă, era o mare tulburare printre soldaţi: ce s-a întâmplat cu Petru?

19. Iród, după ce l-a căutat şi nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici şi a poruncit să fie ucişi. Apoi a coborât din Iudéea în Cezaréea şi a rămas [acolo].

20. [Iród] era foarte mâniat pe cei din Tir şi Sidón, dar ei au venit împreună la el şi, convingându-l pe Blástos, care era camerierul regelui, au cerut pacea, pentru că ţara lor îşi procura hrana din regatul lui.

21. În ziua stabilită, Iród, îmbrăcat în haină regală şi aşezându-se pe tron, le-a ţinut un discurs.

22. Iar poporul a strigat: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!”.

23. Dar, deodată, un înger al Domnului l-a lovit, pentru că nu dăduse mărire lui Dumnezeu. Şi, mâncat de viermi, şi-a dat duhul.

24. Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea tot mai mult.

25. Bárnaba şi Saul s-au întors de la Ierusalím după ce şi-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.





“Deve-se caminhar em nuvens cada vez que se termina uma confissão!” São Padre Pio de Pietrelcina