1. Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau împreună în acelaşi loc.

2. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau.

3. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei.

4. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.

5. Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer.

6. Când a fost vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

7. Erau uimiţi şi se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?

8. Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?

9. Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotámia, Iudéea şi Capadócia, din Pont şi Asia,

10. din Frígia şi Pamfília, din Egipt şi din părţile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, románi în trecere,

11. atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu”.

12. Căci toţi erau nedumeriţi şi nu ştiau ce să creadă. Spuneau unii către alţii: „Ce poate să însemne aceasta?”.

13. Dar alţii, bătându-şi joc, ziceau: „Sunt plini de must”.

14. Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele!

15. Aceştia nu sunt beţi, aşa cum credeţi voi, căci este ceasul al treilea al zilei.

16. Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:

17. «Atunci, în zilele de pe urmă – spune Dumnezeu – voi revărsa din Duhul meu peste orice om. Şi vor profeţi fiii voştri şi fiicele voastre, tinerii voştri vor avea viziuni, iar bătrânii voştri vor visa visuri.

18. Chiar şi peste servitorii şi servitoarele mele, în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu, iar ei vor profeţi.

19. Şi voi face minuni sus, în cer, şi semne jos, pe pământ: sânge şi foc şi nor de fum.

20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna, în sânge înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucitoare.

21. Atunci, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit».

22. Bărbaţi israelíţi, ascultaţi aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,

23. pe acesta, care a fost dat după planul stabilit şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege,

24. pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub [puterea] ei.

25. Căci Davíd spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin.

26. De aceea s-a bucurat inima mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă,

27. pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morților şi nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea.

28. Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta».

29. Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.

30. Dar fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui,

31. el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: «el nu a fost lăsat în locuinţa morților şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea».

32. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui [fapt].

33. Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi.

34. Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, totuşi spune: «Domnul i-a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea

35. până când îi voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale!».

36. Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”.

37. Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?”.

38. Petru le-a zis: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt!

39. Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pentru oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.

40. Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna, zicând: „Salvaţi-vă de această generaţie perversă!”.

41. Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.

42. Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii şi la rugăciune.

43. Şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se înfăptuiau prin apostoli.

44. Toţi cei care credeau erau în acelaşi loc şi aveau toate în comun:

45. îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.

46. Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată.

47. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.





"Tente percorrer com toda a simplicidade o caminho de Nosso Senhor e não se aflija inutilmente.” São Padre Pio de Pietrelcina