1. Górgias a luat cinci mii de bărbaţi şi o mie de călăreţi şi au părăsit tabăra în timpul nopţii

2. ca să se năpustească asupra taberei iudeilor şi să-i lovească pe neaşteptate. Oameni din fortăreaţă le-au fost călăuze.

3. Iúda a auzit şi au plecat el şi cei viteji ca să lovească armata regelui care era la Emáus

4. cât timp armatele erau încă împrăştiate din tabără.

5. Górgias a venit în tabăra iudeilor în timpul nopţii, dar nu a găsit pe nimeni. I-a căutat în munţi, căci zicea: „Aceştia au fugit de noi”.

6. În zorii zilei, Iúda s-a arătat în câmpie cu trei mii de bărbaţi, dar care nu aveau scuturi şi săbii, după cum ar fi voit.

7. A văzut tabăra neamurilor, puternică şi înarmată, şi cai împrejurul ei: aceştia erau învăţaţi cu războiul.

8. Iúda le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Nu vă temeţi de mulţimea lor şi de violenţa lor nu vă speriaţi!

9. Amintiţi-vă cum au fost salvaţi părinţii voştri la Marea Roşie când i-a urmărit Faraón cu armata!

10. Acum să strigăm către ceruri! Dacă ne va asculta şi-şi va aduce aminte de alianţa părinţilor, va zdrobi această tabără în faţa noastră astăzi.

11. Şi vor cunoaşte toate neamurile că este cine să-l elibereze şi să-l salveze pe Israél”.

12. Când străinii şi-au ridicat ochii, i-au văzut venind împotriva lor.

13. Au ieşit din tabără la luptă, iar cei din Iúda au sunat din trâmbiţă.

14. S-au năpustit şi au zdrobit neamurile, iar aceştia au fugit în câmpie.

15. Ultimii, toţi au căzut de sabie. I-au urmărit până la Gazerón, până în câmpiile Iduméii, până la Azót şi Iámnia şi au căzut dintre ei până la trei mii de bărbaţi.

16. Iúda şi armata s-au întors din urmărirea lor.

17. Şi a zis poporului: „Să nu doriţi pradă, căci războiul este înaintea noastră!”.

18. Górgias şi armata sunt în munţi aproape de noi. Dar acum staţi împotriva duşmanilor noştri şi luptaţi cu ei! După aceea luaţi pradă cu toată libertatea!”.

19. Iúda încă nu a terminat acestea, că o grupă s-a arătat pândindu-i din munte.

20. Ei văzuseră că tabăra fusese pusă pe fugă şi i se dăduse foc, căci fumul care se vedea demonstra cele întâmplate.

21. Văzând aceste lucruri, s-au înspăimântat foarte mult. Au văzut de asemenea tabăra lui Iúda în câmpie pregătită să lovească.

22. Şi toţi au fugit spre ţinutul străinilor.

23. Iúda s-a întors să prădeze tabăra. A luat mult aur, argint, iacint şi purpură marină şi o mare bogăţie.

24. Întorcându-se, cântau şi binecuvântau cerul pentru că este bun şi pentru că veşnică este îndurarea lui.

25. A fost o mare eliberare pentru Israél în ziua aceea.

26. Cei care scăpaseră dintre străini au venit şi i-au făcut cunoscut lui Lýsias toate cele întâmplate.

27. Acesta, când a auzit, s-a tulburat şi şi-a pierdut curajul, pentru că nu s-au întâmplat cele pe care le voise împotriva Israélului şi nu a dus la îndeplinire cele pe care i le poruncise regele.

28. În anul următor, a adunat şaizeci de mii de bărbaţi aleşi şi cinci mii de călăreţi ca să lupte împotriva lor.

29. A venit în Iduméea şi şi-a fixat tabăra la Baitsúr. Iúda le-a stat împotrivă cu zece mii de bărbaţi.

30. A văzut tabăra puternică şi s-a rugat, zicând: „Binecuvântat eşti tu, Mântuitorul lui Israél, care ai zdrobit violenţa celui puternic prin mâna slujitorului tău Davíd şi ai dat tabăra străinilor în mâna lui Ionatán, fiul lui Saul, şi a celui care-i purta armele!

31. La fel, închide tabăra aceasta în mâna poporului tău, Israél, ca să fie făcuţi de ruşine în armata şi cavaleria lor!

32. Dă-le teamă şi topeşte îndrăzneala puterii lor, să se cutremure de distrugerea lor!

33. Doboară-i cu sabia celor care te iubesc şi toţi cei care cunosc numele tău să te laude în imnuri!”.

34. S-au aruncat unii împotriva altora şi au căzut din armata lui Lýsias până la cinci mii de bărbaţi: înaintea lor au căzut.

35. Văzând Lýsias descumpănirea oastei sale şi îndrăzneala iudeilor şi cum erau gata să trăiască sau să moară în mod nobil, a plecat spre Antiohía şi a tocmit o mulţime de mercenari ca să se întoarcă din nou împotriva Iudeii.

36. Iúda şi fraţii lui au spus: „Iată, duşmanii noştri au fost înfrânţi! Să urcăm să purificăm cele sfinte şi să le restaurăm!”.

37. S-a adunat toată tabăra şi a urcat la muntele Sión.

38. Au văzut sanctuarul pustiit, altarul profanat, porţile arse şi în curţi buruieni crescute ca în pădure sau pe munte, iar încăperile erau ruinate.

39. Şi-au sfâşiat hainele, au izbucnit întru-un plâns mare şi şi-au presărat cenuşă [pe capetele lor].

40. Au căzut cu faţa la pământ, au sunat din trâmbiţe ca semnal şi au strigat către cer.

41. Atunci, Iúda le-a poruncit bărbaţilor să lupte împotriva celor care erau în fortăreaţă până când va fi purificat cele sfinte.

42. A ales preoţi fără pată, devotaţi legii.

43. A purificat cele sfinte şi a înlăturat pietrele contaminării într-un loc impur.

44. Apoi s-au sfătuit în legătură cu altarul pentru arderile de tot care fusese profanat, ce să facă cu el.

45. Le-a venit ideea bună să-l dărâme, pentru ca să nu le fie lor spre ocară, căci neamurile îl contaminaseră. Şi au dărâmat altarul.

46. Au dus pietrele pe muntele templului, într-un loc potrivit, până când va fi venit un profet care să hotărască în privinţa lor.

47. Au luat pietre necioplite, conform cu legea, şi au construit un altar nou precum cel dintâi.

48. Au construit sanctuarul şi interiorul templului şi au sfinţit curţile.

49. Au făcut obiecte sacre noi şi au dus candelabrul şi altarul pentru tămâie şi masa în templu.

50. Au ars tămâie pe altar, au aprins candelele de pe candelabru şi au luminat templul.

51. Au pus pe masă pâini, au întins catapeteasma şi au terminat toate lucrările pe care le făcuseră.

52. S-au sculat în zori, în [ziua] a douăzeci şi cincea a lunii a noua – deci Casléu –, în anul o sută patruzeci şi opt.

53. Au adus jertfă, după lege, pe altarul cel nou pentru arderile de tot, [altar] pe care îl făcuseră.

54. În acelaşi moment şi în aceeaşi zi în care neamurile l-au profanat, atunci l-au dedicat cu imnuri, alăute, harpe şi cimbale.

55. Tot poporul a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi a binecuvântat cerul care le dăduse succes.

56. Au făcut dedicarea templului timp de opt zile şi au adus arderi de tot cu bucurie şi jertfe de mulţumire şi de laudă.

57. Au împodobit faţada templului cu coroane de aur şi cu scuturi, au restaurat porţile şi încăperile şi le-au pus uşi.

58. A fost o foarte mare bucurie în popor şi a fost îndepărtată ruşinea neamurilor.

59. Iúda, fraţii lui şi toată adunarea lui Israél au stabilit ca zilele dedicării altarului să fie sărbătorite cu bucurie şi veselie la timpul lor fixat, an de an, timp de opt zile, din ziua a douăzeci şi cincea a lunii Casléu.

60. Au întărit în acel timp muntele Sión cu ziduri înalte şi turnuri puternice de jur împrejur, ca să nu mai poată veni neamurile şi să-l calce în picioare aşa cum făcuseră mai înainte.

61. A stabilit acolo armată pentru pază şi a întărit pentru pază cetatea Baitsúr, ca poporul să aibă apărare în faţa Iduméii.





“Nas tribulações é necessário ter fé em Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina