1. Ionatán a văzut că timpul îi era favorabil, a ales oameni şi i-a trimis la Róma ca să confirme şi să reînnoiască prietenia cu ei.

2. A trimis scrisori în acest sens şi la Spárta şi în alte locuri.

3. Au mers la Róma, au intrat în senat şi au zis: „Ionatán, marele preot, şi neamul iudeilor ne-au trimis ca să reînnoim prietenia cu voi şi alianţa ca mai înainte”.

4. [Románii] le-au dat scrisori pentru fiecare loc ca să fie primiţi până în ţara lui Iúda cu pace.

5. Aceasta este copia scrisorilor pe care le-a scris Ionatán spartanilor:

6. „Ionatán, marele preot, bătrânii poporului, preoţii şi restul poporului iudeilor, către fraţii spartani, salutare!

7. Deja înainte am scris scrisori către Onías, marele preot, din partea lui Aréios, cel care domnea la voi, ca să fiţi fraţi cu noi, aşa cum o arată copia [alăturată].

8. Onías l-a primit cu cinste pe bărbatul care fusese trimis şi a acceptat scrisorile în care se vorbea pe larg despre alianţă şi prietenie.

9. Însă noi, deşi nu aveam nevoie de aceasta, întrucât avem mângâiere de la Cărţile Sfinte care sunt în mâinile noastre,

10. am încercat să trimitem la voi ca să reînnoim frăţia şi prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi. Căci a trecut mult timp de când voi aţi trimis la noi [mesageri].

11. Noi, în toate zilele şi fără încetare, în sărbători şi în celelalte zile proprii, ne amintim de voi în jertfele pe care le aducem şi în rugăciuni, aşa cum trebuie şi se cuvine să ne amintim de fraţi.

12. Noi ne bucurăm pentru gloria voastră.

13. Cât ne priveşte, am fost învăluiţi de multe suferinţe şi războaie, întrucât regii din jurul nostru au luptat împotriva noastră.

14. Nu am vrut să vă tulburăm pe voi şi pe ceilalţi aliaţi şi prieteni ai noştri cu aceste războaie.

15. Căci noi avem ajutor din ceruri care ne-a susţinut şi am fost eliberaţi de duşmanii noştri, iar duşmanii noştri au fost umiliţi.

16. I-am ales pe Numeníos, [fiul] lui Antióh, şi pe Antipáter, [fiul] lui Iáson, şi i-am trimis la románi ca să reînnoiască prietenia cu ei şi alianţa de mai înainte.

17. Le-am poruncit să meargă şi la voi să vă salute şi să vă dea scrisori din partea noastră în legătură cu reînnoirea frăţiei noastre.

18. Acum, veţi face bine să ne răspundeţi la acestea”.

19. Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis lui Onías:

20. „Aréios, regele spartanilor, lui Onías, marele preot, salutare!

21. S-a găsit într-o scrisoare despre spartani şi despre iudei că sunt fraţi şi că sunt din neamul lui Abrahám.

22. Dar acum, pentru că am aflat aceasta, veţi face bine dacă ne scrieţi despre pacea voastră.

23. Noi vă răspundem: «Animalele şi bunurile voastre sunt şi ale noastre, iar ale noastre sunt şi ale voastre». Poruncim ca să vi se aducă la cunoştinţă aceste lucruri”.

24. Ionatán a auzit că s-au întors căpeteniile lui Demétrios cu armate mai numeroase decât înainte ca să lupte împotriva lui.

25. A plecat din Ierusalím şi i-a întâmpinat în ţinutul Amatítis. Nu le-a dat timp să pătrundă în ţinutul lui.

26. A trimis spioni în tabăra lor. Ei s-au întors şi i-au adus la cunoştinţă că se pregătesc să năvălească asupra lor în timpul nopţii.

27. La apusul soarelui, Ionatán le-a poruncit celor care erau cu el să aibă grijă să fie pregătiţi cu arme pentru război toată noaptea. Şi a dispus gărzi de jur împrejurul taberei.

28. Potrivnicii au auzit că Ionatán şi cei care erau cu el erau pregătiţi de luptă, s-au temut şi s-au înspăimântat în inima lor şi au aprins focuri în tabăra lor.

29. Ionatán şi cei care erau cu el nu şi-au dat seama până dimineaţa, întrucât vedeau focuri arzând.

30. Ionatán i-a urmărit, dar nu i-a prins, pentru că ei trecuseră râul Eléuteros.

31. Ionatán a trecut la arabi – care sunt numiţi zabadeeni – i-a bătut şi a luat pradă de la ei.

32. Apoi şi-a ridicat tabăra şi a venit la Damásc, străbătând toată regiunea.

33. Símon a ieşit şi a înaintat până la Ascalón şi fortăreţele învecinate. De acolo s-a îndreptat spre Iópe şi a cucerit-o.

34. A auzit că [locuitorii] voiau să predea cetatea celor care erau cu Demétrios şi a pus acolo o garnizoană ca s-o păzească.

35. Ionatán s-a întors, i-a adunat pe bătrânii poporului şi s-a sfătuit cu ei ca să construiască fortăreţe în Iudéea,

36. să înalţe zidurile Ierusalímului şi să ridice un zid mare între fortăreaţă şi cetate ca s-o despartă de cetate: ea să fie de o parte, încât [cei din fortăreaţă] să nu poată nici să cumpere, nici să vândă.

37. S-au adunat să reconstruiască cetatea, pentru că se prăbuşise zidul dinspre torent, cel spre răsărit, şi l-au refăcut pe cel numit Cafenáta.

38. Símon a reconstruit [cetatea] Adidá din Sefelá, a întărit-o şi i-a pus porţi şi zăvoare.

39. Trífon căuta să domnească peste Asia şi să-şi pună [pe cap] coroana; şi-a întins mâna împotriva regelui Antióh.

40. Dar se temea ca Ionatán să nu-i permită şi că va lupta împotriva lui. Căuta să-l prindă şi să-l nimicească; a plecat şi a venit la Baitsán.

41. Ionatán i-a ieşit în întâmpinare cu patruzeci de mii de bărbaţi aleşi pentru luptă şi a venit la Baitsán.

42. Trífon a văzut că venise cu armate numeroase şi i-a fost teamă să-şi întindă mâna împotriva lui.

43. L-a primit cu cinste şi l-a prezentat tuturor prietenilor săi. I-a dat daruri şi le-a poruncit prietenilor săi şi armatelor să asculte de [Ionatán] ca de el însuşi.

44. I-a zis lui Ionatán: „De ce ai obosit tot poporul acesta de vreme ce nu este război între noi?

45. Trimite-i la casele lor! Alege-ţi puţini oameni care să fie cu tine! Hai cu mine la Ptolemáis şi ţi-o voi da pe ea, celelalte fortăreţe, celelalte armate şi toţi funcţionarii! Iar eu mă voi întoarce şi voi pleca pentru că din cauza aceasta sunt aici”.

46. Ionatán i-a dat crezare şi a făcut după cum i-a zis: a trimis armatele, care au plecat spre ţara lui Iúda.

47. A lăsat cu el trei mii de oameni, dintre care două mii i-a lăsat în Galiléea, iar o mie i-a luat cu el.

48. Ionatán a intrat în Ptolemáis. Cei din Ptolemáis au închis porţile şi l-au capturat, iar pe cei care au intrat cu el i-au ucis cu sabia.

49. Trífon a trimis armate şi cavalerie în Galiléea şi în Câmpia cea Mare ca să-i nimicească pe toţi cei care erau cu Ionatán.

50. Dar ei au aflat că [Ionatán] fusese prins şi că fuseseră ucişi cei care erau cu el. S-au încurajat unii pe alţii şi au pornit grupaţi, gata de luptă.

51. Cei care-i urmăreau au văzut că sunt [pregătiţi să lupte] pentru sufletele lor şi s-au întors.

52. Toţi au venit cu pace în ţinutul lui Iúda şi l-au plâns pe Ionatán şi pe cei care fuseseră cu el. I-a cuprins o teamă mare şi tot Israélul a plâns cu jale mare.

53. Toate neamurile dimprejurul lor căutau să-i distrugă, căci spuneau: „Nu au căpetenie şi se tem. Aşadar, să luptăm împotriva lor şi să ştergem amintirea lor dintre oameni!”.





“Se precisamos ter paciência para suportar os defeitos dos outros, quanto mais ainda precisamos para tolerar nossos próprios defeitos!” São Padre Pio de Pietrelcina