1. În anul o sută şaizeci, Alexándru Epifánul, [fiul] lui Antióh, a mers şi a cucerit [cetatea] Ptolemáis; a fost primit acolo şi a devenit rege.

2. Regele Demétrios a auzit, a adunat o armată foarte numerosă şi a ieşit la luptă în întâmpinarea lui.

3. Demétrios a trimis scrisori la Ionatán cu cuvinte de pace ca să-l măgulească.

4. Pentru că spunea: „Să încheiem repede pace cu ei, înainte ca să o încheie Alexándru împotriva noastră!

5. Căci îşi va aminti de toate relele pe care le-am făcut împotriva lui, a fraţilor lui şi a neamului său”.

6. I-a dat lui [Ionatán] puterea de a aduna armate, de a pregăti arme şi de a fi aliatul său. Şi a spus să i se dea înapoi ostaticii din Ácra.

7. Ionatán a venit la Ierusalím şi a citit scrisorile în auzul întregului popor şi a tuturor celor din fortăreaţă.

8. Ei s-au înspăimântat foarte mult când au auzit că regele i-a dat putere să adune armată.

9. Cei din fortăreaţă i-au dat înapoi lui Ionatán ostaticii, iar el i-a încredinţat părinţilor lor.

10. Ionatán s-a stabilit la Ierusalím şi a început să reconstruiască şi să restaureze cetatea.

11. Le-a zis celor care făceau lucrările să întărească zidurile şi muntele Sión de jur împrejur cu pietre cadrate, ca să fie fortăreaţă. Şi ei au făcut întocmai.

12. Străinii care erau în fortăreţele pe care le construise Bahídes au fugit.

13. Fiecare a abandonat locul lui şi a mers în ţara proprie.

14. Doar în Baitsúr au fost lăsaţi câţiva dintre cei care părăsiseră legea şi obiceiurile, pentru că era loc de refugiu.

15. Regele Alexándru a auzit de promisiunile pe care i le făcuse Demétrios lui Ionatán şi i s-au povestit războaiele şi faptele de vitejie pe care le făcuseră el şi fraţii lui şi loviturile pe care le înduraseră.

16. Şi a spus: „Oare vom mai găsi noi un bărbat ca acesta? Să-l facem acum prietenul şi aliatul nostru!”.

17. A scris scrisori şi i le-a trimis, zicând aceste cuvinte:

18. „Regele Alexándru, fratelui Ionatán, salutare!

19. Am auzit că eşti un bărbat foarte puternic şi vrednic să fii prietenul nostru.

20. Te stabilim astăzi mare preot al poporului tău şi vei fi numit prietenul regelui – i-a trimis purpură şi coroană de aur – îngrijeşte-te de cele ale noastre şi păstrează prietenia noastră!”.

21. Ionatán a îmbrăcat veşmântul sacru în luna a şaptea a anului o sută şaizeci, în Sărbătoarea Corturilor. A adunat armată şi a pregătit multe arme.

22. Demétrios a auzit aceste lucruri, s-a întristat şi a zis:

23. „De ce am făcut aceasta? Alexándru a luat-o înaintea noastră şi a obţinut prietenia iudeilor ca să-l susţină.

24. Îi voi scrie şi eu o scrisoare de încurajare şi de cinstire şi [îi voi da daruri] ca să-mi fie de ajutor.

25. Şi a trimis la ei [mesageri] cu aceste cuvinte: „Regele Demétrios, neamului iudeilor, salutare!

26. Am auzit că aţi respectat înţelegerile încheiate cu noi, că ne-aţi rămas prieteni şi că nu aţi trecut de partea duşmanilor noştri şi ne-am bucurat.

27. Acum, rămâneţi mai departe fideli faţă de noi şi noi vă vom răsplăti cu binefaceri pentru ceea ce faceţi pentru noi!

28. Vă vom ierta de multe taxe şi vă vom da daruri.

29. Acum vă dezleg şi vă iert pe voi şi pe toţii iudeii de tributuri, de taxa pentru sare şi pentru coroane.

30. Din ziua de azi vă scutesc de plata treimii din semănături, de cea a jumătăţii din roadele pomilor care mi se cuvin mie şi niciodată nu le voi mai lua din ziua de azi şi până în vecie de la ţara lui Iúda şi de la cele trei districte care i-au fost adăugate din Samaría şi Galiléea.

31. Ierusalímul să fie [cetate] sfântă şi să i se ierte ei şi teritoriilor sale zeciuielile şi birurile!

32. Renunţ şi la puterea asupra fortăreţei din Ierusalím şi o dau marelui preot ca să aşeze în ea oamenii pe care îi va alege el ca s-o păzească.

33. Tuturor persoanelor dintre iudei care au fost luate în captivitate din ţara lui Iúda prin tot regatul meu le dăruiesc libertatea în dar şi toţi să fie scutiţi de dări şi de taxele pe animale.

34. Toate sărbătorile, [zilele] de sâmbătă şi de lună nouă, zilele rânduite, trei zile înainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare să fie toate zile de scutire de dări pentru toţi iudeii care sunt în tot regatul meu!

35. Nimeni nu va avea dreptul să le ceară plată şi să supere pe vreunul dintre ei în orice lucru.

36. Să fie înscrişi dintre iudei în armatele regelui până la treizeci de mii de bărbaţi şi să li se dea solda cum se dă tuturor celor din armatele regelui!

37. Vor fi stabiliţi dintre ei în fortăreţele mari ale regelui şi dintre aceştia, care sunt de încredere vor fi puşi [responsabili] peste treburile regatului. Cei care sunt peste ei şi căpeteniile lor să fie aleşi dintre ei şi să se supună legilor proprii aşa cum va hotărî regele în pământul lui Iúda!

38. Cele trei districte care au fost adăugate din ţinuturile Samaríei să fie alipite la Iudéea pentru ca să fie considerate ca aparţinând unui singur [conducător] şi să nu se supună altei autorităţi decât marelui preot!

39. Dau în dar [cetatea] Ptolemáis cu ceea ce stăpâneşte ea sanctuarului din Ierusalím pentru cheltuielile proprii sanctuarului.

40. De la mine dau cincisprezece mii de sícli de argint din veniturile regelui [percepute] din locurile potrivite.

41. Tot restul care nu l-au dat funcţionarii ca mai înainte îl vor da de acum pentru lucrările casei.

42. Cei cinci mii de sícli de argint pe care îi luau din bunurile sanctuarului, după regula fiecărui an, să fie lăsaţi, deoarece ei se cuvin preoţilor care slujesc!

43. Cei care vor fugi în templul din Ierusalím şi în toate teritoriile lui din cauza datoriilor către rege sau din alte motive să fie lăsaţi liberi ei şi tot ceea ce au în regatul meu!

44. Pentru reconstruirea şi restaurarea lucrurilor sanctuarului, cheltuiala să fie pusă pe seama regelui!

45. Pentru reconstruirea zidurilor Ierusalímului şi a fortificaţiilor de jur împrejur, cheltuiala să fie pusă pe seama regelui ca şi cea pentru reconstruirea zidurilor din Iudéea!”.

46. Când Ionatán şi poporul au auzit aceste cuvinte, nu au crezut în ele şi nu le-au acceptat, pentru că îşi aminteau de relele mari pe care le făcuse [Demétrios] în Israél şi că îi chinuise foarte mult.

47. Le-a plăcut de Alexándru, pentru că el a fost cel dintâi care [le-a] trimis cuvinte de pace şi au fost aliaţii lui în toate zilele.

48. Alexándru şi-a adunat armate mari şi şi-a fixat tabăra împotriva lui Demétrios.

49. Cei doi regi s-au ciocnit în luptă; tabăra lui Demétrios a fugit, dar Alexándru i-a urmărit şi a fost mai tare decât ei.

50. Lupta s-a îndârjit foarte mult până la asfinţitul soarelui şi Demétrios a căzut în ziua aceea.

51. Alexándru a trimis mesageri la Ptoleméu, regele Egiptului, cu aceste cuvinte:

52. „M-am întors la regatul meu şi m-am aşezat pe tronul părinţilor mei, am pus mâna pe putere, l-am înfrânt pe Demétrios şi am luat în stăpânire ţara noastră.

53. Am purtat bătălie cu el, iar el şi tabăra lui a fost zdrobită de noi şi ne-am aşezat pe tronul domniei sale.

54. Acum să stabilim prietenie între noi! Dă-mi-o pe fiica ta de soţie, voi deveni ginerele tău şi îţi voi da ţie şi ei daruri demne de tine!”.

55. Regele Ptoleméu a răspuns: „Fericită să fie ziua în care te-ai întors în ţara părinţilor tăi şi te-ai aşezat pe tronul lor de domnie!

56. Voi face cum ai scris. Dar vino în întâmpinarea mea la Ptolemáis ca să ne vedem! Te voi face ginerele meu, după cum ai spus”.

57. Ptoleméu a ieşit din Egipt împreună cu Cleopátra, fiica lui, şi a venit la Ptolemáis în anul o sută şaizeci şi doi.

58. Regele Alexándru i-a ieşit în întâmpinare şi [Ptoleméu] i-a dat-o pe Cleopátra, fiica lui. Au făcut nunta ei la Ptolemáis, după [obiceiul] regilor, cu mare pompă.

59. Regele Alexándru i-a scris lui Ionatán să-i vină în întâmpinare.

60. El a mers la Ptolemáis cu alai şi i-a întâlnit pe cei doi regi: le-a dat lor argint şi aur, iar prietenilor lor multe daruri şi a aflat bunăvoinţă înaintea lor.

61. Însă s-au adunat împotriva lui nişte oameni răutăcioşi din Israél, bărbaţi fărădelege, ca să se plângă împotriva lui, dar regele nu le-a dat atenţie.

62. Din contră, regele a poruncit să îl dezbrace pe Ionatán de hainele lui şi să-l îmbrace cu purpură. Şi au făcut întocmai.

63. Regele l-a aşezat lângă el şi le-a zis căpeteniilor lui: „Ieşiţi cu el în cetate şi vestiţi ca nimeni să nu se mai plângă împotriva lui pentru niciun motiv şi nici să nu-l mai tulbure nimeni pentru nimic!

64. Când cei care se plângeau au văzut cinstea lui, cum se vestea şi că fusese îmbrăcat în purpură, au fugit cu toţii.

65. Regele l-a onorat, l-a înscris printre cei dintâi prieteni şi l-a stabilit strateg şi guvernator al provinciei.

66. Ionatán s-a întors la Ierusalím cu pace şi bucurie.

67. În anul o sută şaizeci şi cinci a venit Demétrios, fiul lui Demétrios, din Créta, în ţara părinţilor săi.

68. Regele Alexándru a auzit, s-a întristat foarte mult şi s-a întors la Antiohía.

69. Demétrios l-a stabilit pe Apolónius [conducător] peste cei care erau în Celesíria; acesta a adunat o armată mare, şi-a fixat tabăra la Iámnia şi a trimis [mesageri] la Ionatán, marele preot, să-i zică:

70. „Tu eşti singurul care te-ai ridicat împotriva noastră, aşa încât am ajuns de batjocură şi de ruşine din cauza ta. De ce îţi arăţi puterea împotriva noastră în munţi?

71. Acum, dacă ai încredere în armatele tale, coboară la noi în câmpie să ne comparăm acolo, pentru că puterea cetăţilor este cu mine!

72. Întreabă şi vei afla cine sunt eu şi cei care ne ajută şi-ţi vor spune: «Nu veţi putea sta în picioare în faţa noastră»! Căci de două ori s-au ridicat părinţii tăi în ţara lor.

73. Nu vei putea să rezişti în faţa cavaleriei şi a acestei armate în câmpie, unde nu este piatră, stâncă sau loc de fugă”.

74. Când Ionatán a auzit cuvintele lui Apolónius, s-a tulburat în cuget. A ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit din Ierusalím. Iar Símon, fratele lui, i-a ieşit în întâmpinare ca să-l ajute.

75. Şi-a fixat tabăra la Iópe, iar cei care erau în cetate i-au închis [porţile], pentru că era o garnizoană a lui Apolónius în Iópe. Şi au atacat-o.

76. Cei din cetate, temându-se, i-au deschis şi Ionatán a pus stăpânire pe Iópe.

77. Când Apolónius a auzit, a pregătit trei mii de călăreţi şi o armată numeroasă, a plecat spre Azót ca şi cum ar trece prin el, dar el mergea spre câmpie pentru că avea o cavalerie numeroasă şi se încredea în ea.

78. [Ionatán] l-a urmărit spre Azót şi trupele s-au ciocnit în luptă.

79. Apolónius a lăsat o mie de călăreţi ascunşi în spatele lor.

80. Ionatán şi-a dat seama că era o capcană în spatele lui. Ei au încercuit trupa lui [Ionatán] şi au tras săgeţi asupra poporului de dimineaţă până seara.

81. Poporul a stat, aşa cum i-a poruncit Ionatán, şi călăreţii au obosit.

82. Símon a mutat armata lui şi s-a ciocnit cu falanga. Cavaleria a ieşit, a fost zdrobită de el şi a fugit.

83. Cavaleria a fost împrăştiată în câmpie, au fugit la Azót şi au intrat la Bet-Dagón, idolul lor, ca să se salveze.

84. Ionatán a ars [cetatea] Azót şi cetăţile dimprejurul ei şi a luat pradă de la ele. A dat foc templului lui Dagón şi celor care s-au refugiat în el.

85. Cei care au căzut de sabie împreună cu cei arşi au fost până la opt mii de bărbaţi.

86. Ionatán a plecat de acolo şi şi-a fixat tabăra la Ascalón. Cei din cetate au ieşit în întâmpinarea lui cu mare alai.

87. Apoi, Ionatán s-a întors la Ierusalím împreună cu cei care erau cu el, având multe prăzi.

88. Când regele Alexándru a auzit aceste lucruri, l-a onorat şi mai mult pe Ionatán.

89. I-a trimis o agrafă de aur, după cum este obiceiul să se dea rudelor regilor. Şi i-a dat ca moştenire [cetatea] Acarón şi toate ţinuturile ei.





“Meu Deus, perdoa-me. Nunca Te ofereci nada na minha vida e, agora, por este pouco que estou sofrendo, em comparação a tudo o que Tu sofreste na Cruz, eu reclamo injustamente!” São Padre Pio de Pietrelcina