1. Dumnezeu şi-a adus aminte de Nóe şi de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în arcă. Şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt pe pământ şi apele s-au oprit.

2. Au fost închise izvoarele abisului şi stăvilarele cerurilor şi a fost oprită ploaia din cer.

3. Apele s-au întors de pe pământ şi s-au retras. S-au redus şi, după o sută cincizeci de zile, au scăzut.

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, arca s-a oprit pe munţii Ararát.

5. Apele s-au scurs şi s-au retras până în luna a zecea. În luna a zecea, în [ziua] întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

6. După patruzeci de zile, Nóe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse.

7. Şi a trimis un corb, care ieşea, pleca şi se întorcea, până când au secat apele de pe pământ.

8. Apoi a trimis un porumbel, ca să vadă dacă s-au scurs apele de pe faţa pământului.

9. Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă.

10. A aşteptat alte şapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă.

11. Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Nóe a ştiut atunci că apele s-au scurs de pe pământ.

12. A aşteptat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

13. În anul şase sute unu al vieţii lui Nóe, în luna întâi, în prima [zi] a lunii, apele secaseră de pe pământ. Nóe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi, iată, faţa pământului era uscată.

14. În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat.

15. Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Nóe, zicând:

16. „Ieşiți din arcă, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine!

17. Toate vieţuitoarele de orice fel care sunt cu tine, păsările, animalele, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, fă-le să iasă împreună cu tine: să mişune pe pământ, să fie rodnice şi să se înmulţească pe pământ”!

18. Şi a ieşit Nóe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el.

19. Toate vieţuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările şi tot ce se târăște pe pământ, după speciile lor, au ieşit din arcă.

20. Nóe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar.

21. Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele aşa cum am făcut.

22. În toate zilele până când va dăinui pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor înceta”.





“Tente percorrer com toda a simplicidade o caminho de Nosso Senhor e não se aflija inutilmente.” São Padre Pio de Pietrelcina