1. Iacób i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă fac cunoscut ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă!

2. Adunaţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacób, ascultaţi-l pe Israél, tatăl vostru!

3. Rubén, întâiul meu născut, tu, puterea mea şi începutul vigorii mele, culme de mândrie şi culme de putere,

4. năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău şi atunci l-ai profanat, când ai urcat pe el.

5. Simeón şi Lévi sunt fraţi, instrumente ale violenţei sunt armele lor.

6. În sfatul lor să nu intre sufletul meu şi cu adunarea lor să se unească gloria mea! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, şi, în pofta lor, au schilodit tauri.

7. Blestemată să fie mânia lor, căci a fost puternică, şi furia lor, căci a fost apăsătoare! Îi voi împărţi în Iacób şi-i voi risipi în Israél.

8. Iúda, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâna ta va fi pe grumazul duşmanilor tăi. Se vor prosterna în faţa ta fiii tatălui tău.

9. Pui de leu, Iúda! De la pradă, fiul meu, ai urcat. S-a lăsat pe labe, s-a întins ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va face să se ridice?

10. Nu se va depărta sceptrul din Iúda, nici toiagul [de conducător] de la el până când va veni cel căruia îi este destinat. Lui [i se cuvine] ascultarea popoarelor”.

11. El îşi leagă de viţă măgarul şi de coardă de soi, puiul de măgăriţă; îşi spală haina în vin şi în sânge de struguri, mantaua sa.

12. Scânteietori sunt ochii săi de la vin şi dinţii săi, mai albi ca laptele.

13. Zabulón va locui pe ţărmul mărilor, va fi țărm pentru corăbii şi partea lui va fi până la Sidón.

14. Isahár este un măgar puternic care s-a întins între două ţarcuri.

15. Vede că locul unde se odihneşte este bun şi că ţinutul lui este plăcut; şi-a plecat umărul sub povară şi a ajuns o masă de sclavi.

16. Dan va judeca pe poporul său ca unul dintre triburile lui Israél.

17. Dan va fi un şarpe pe drum, o viperă cu corn pe cărare, muşcând căclâiele calului, ca să cadă călăreţul pe spate.

18. Mântuirea ta o aştept, Doamne!

19. Gad, o ceată îl va ataca şi îl va ataca din urmă.

20. Din Aşér vine pâinea grasă; el va da delicatese regilor.

21. Neftáli este o cerboaică slobodă: el rosteşte cuvinte frumoase.

22. Vlăstar de pom roditor este Iosíf, vlăstar de pom roditor lângă izvor, vlăstarii lui ajung deasupra zidului!

23. I-au făcut viaţa amară, l-au lovit şi l-au hăituit arcaşii.

24. Arcul lui a rămas puternic, braţele şi mâinile lui au fost făcute zvelte de mâinile Celui Puternic al lui Iacób; de acolo [vine] Păstorul şi Stânca lui Israél.

25. Dumnezeul tatălui tău – el să te ajute – şi Dumnezeu cel Atotputernic – el să te binecuvânteze cu binecuvântările cerurilor de deasupra, cu binecuvântările abisului care zace jos, cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui!

26. Binecuvântările tatălui tău sunt mai puternice decât binecuvântările celor care m-au zămislit până la marginile dealurilor veşnice: ele să fie peste capul lui Iosíf şi peste creştetul celui consacrat dintre fraţii săi!

27. Beniamín este un lup care sfâşie. Dimineaţa mănâncă vânatul şi seara împarte prada”.

28. Toate acestea sunt cele douăsprezece triburi ale lui Israél. Iată ce le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare aparte.

29. El le-a poruncit și le-a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântaţi-mă lângă părinţii mei, în peştera care este în câmpia lui Efrón, hetéul,

30. în peştera din câmpia care este la Macpéla, faţă în faţă cu Mamré, în ţara Canaán, pe care Abrahám a dobândit-o împreună cu câmpia de la Efrón, hetéul, ca proprietate de mormânt!

31. Acolo i-au îngropat pe Abrahám şi pe Sára, soţia lui; acolo i-au îngropat pe Isáac şi pe Rebéca, soţia lui, şi acolo am îngropat-o pe Léa.

32. Proprietatea şi peştera care se găseşte în el au fost cumpărate de la fiii lui Het”.

33. Când Iacób a terminat de dat porunci fiilor săi, şi-a strâns picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat poporului său.





“Para que se preocupar com o caminho pelo qual Jesus quer que você chegue à pátria celeste – pelo deserto ou pelo campo – quando tanto por um como por outro se chegará da mesma forma à beatitude eterna?” São Padre Pio de Pietrelcina