1. [Iacób] a auzit cuvintele fiilor lui Lában, care ziceau: „Iacób a luat tot ce era al tatălui nostru şi din cele ale tatălui nostru şi-a făcut toată această bogăţie”.

2. Iacób s-a uitat la faţa lui Lában; şi iată că nu mai era cu el ca mai ieri şi alaltăieri!

3. Domnul i-a zis lui Iacób: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale! Eu voi fi cu tine”.

4. Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla şi pe Léa la câmp, unde era turma lui.

5. El le-a zis: „Eu văd că faţa tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.

6. Voi înşivă ştiţi că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea.

7. Dar tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău.

8. Când el zicea așa: «Cele brumării să fie plata ta!», toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: «Cele dungate să fie plata ta!», toate oile fătau miei dungaţi.

9. Şi aşa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

10. La vremea când oile erau în călduri, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi [berbecii] care se urcau pe capre şi pe oi erau dungaţi, brumării şi bălţaţi.

11. Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacób!», şi eu am răspuns: «Iată-mă!».

12. El a zis: «Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care se urcă pe capre şi pe oi sunt dungaţi, brumării şi bălţaţi; am văzut tot ce ţi-a făcut Lában!

13. Eu sunt Dumnezeul din Bétel, unde ai uns [cu untdelemn] stela, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere!»”.

14. Rahéla şi Léa au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

15. Oare nu ne-a considerat el ca străine, căci ne-a vândut şi ne-a mâncat şi argintul nostru?

16. Ca atare, toată bogăţia pe care Dumnezeu a despuiat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu!”.

17. Iacób s-a ridicat și şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile.

18. Şi-a condus toată turma şi toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise şi toată agoniseala pe care o adunase în Padán-Arám ca să plece la tatăl său, Isáac, în ţara Canaán.

19. În timp ce Lában era plecat să-şi tundă oile, Rahéla a furat terafímii care erau ai tatălui ei;

20. şi Iacób l-a păcălit pe Lában, arameul, prin aceea că nu i-a făcut cunoscut că vrea să plece,

21. ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaád.

22. A treia zi i s-a făcut cunoscut lui Lában că Iacób a fugit.

23. I-a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaád.

24. Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Lában, arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacób nici de bine, nici de rău!”.

25. Lában l-a ajuns pe Iacób. Iacób îşi fixase cortul pe munte; şi tot pe muntele Galaád şi l-a fixat şi Lában cu fraţii lui.

26. Atunci Lában i-a zis lui Iacób: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai furat și mi-ai condus fiicele ca pe nişte captive [luate] cu sabia?

27. Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai furat? Şi de ce nu mi-ai făcut cunoscut? Căci te-aş fi trimis cu bucurie și cu cântece, cu tamburine și harpă.

28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii şi fiicele. Te-ai purtat ca un om fără minte.

29. Mâna mea cea puternică ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută şi mi-a zis: «Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacób nici de bine, nici de rău!».

30. Şi acum, [să zicem] că ai plecat pentru că ţi-e dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.

31. A răspuns Iacób şi i-a zis lui Lában: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-mi răpești fetele de la mine!».

32. La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În faţa fraţilor noştri, caută şi, [de vei găsi] la mine ceva din ce-i al tău, ia-ţi-l!”. Dar Iacób nu ştia că Rahéla îi furase.

33. Lában a intrat în cortul lui Iacób, în cortul Léei, în cortul celor două servitoare şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Léei şi a intrat în cortul Rahélei.

34. Rahéla însă luase terafímii şi-i pusese în samarul cămilei şi şedea deasupra. Şi a scotocit Lában prin tot cortul, dar n-a găsit [nimic].

35. Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor!”. A căutat, dar n-a găsit terafímii.

36. Iacób s-a mâniat şi s-a certat cu Lában. I-a răspuns Iacób şi i-a zis lui Lában: „Care este vina mea şi care este păcatul meu de mă persecuți din urmă?

37. Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi ca să decidă ei între noi amândoi!

38. Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile şi caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ţi i-am mâncat.

39. Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele; căutai la ceea ce se fura ziua sau la ce se fura noaptea.

40. Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig şi somnul nu se lipea de ochii mei.

41. Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani [de când sunt] în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata.

42. Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abrahám şi Cel temut de Isáac, nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis [cu mâinile] goale. Dar Dumnezeu a văzut umilirea mea şi osteneala palmelor mele şi a decis ieri [noapte]”.

43. Lában i-a răspuns lui Iacób şi i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceştia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi tu este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru aceste fiice ale mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut?

44. Acum, vino să încheiem o alianţă între mine şi tine şi să fie o mărturie între mine şi tine!”.

45. Iacób a luat o piatră şi a ridicat-o ca stelă.

46. Iacób a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre!”. Ei au luat pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.

47. Lában a numit-o Iegár-Sahadúta şi Iacób a numit-o Galeéd.

48. Lában a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine şi tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeéd

49. şi Míţpa, pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul!

50. Dacă le vei umili pe fiicele mele şi dacă vei mai lua alte soţii în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine şi tine”.

51. Lában i-a zis lui Iacób: „Iată movila aceasta şi iată stela pe care am ridicat-o între mine şi tine!

52. Movila aceasta să fie martoră şi stela să fie martoră că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stela aceasta, cu [gând] rău, ca să [ne] facem rău.

53. Dumnezeul lui Abrahám şi Dumnezeul lui Nahór să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor”. Iacób a jurat pe cel temut de tatăl său, Isáac.

54. Iacób a adus o jertfă pe munte şi i-a chemat pe fraţii lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au petrecut [noaptea] pe munte.




“Lembre-se de que os santos foram sempre criticados pelas pessoas deste mundo, e puseram sob seus pés o mundo e as suas máximas .” São Padre Pio de Pietrelcina