Katolicka Biblia
 

Cartea Leviticului, 17

15. Oricine va mânca dintr-un cadavru sau dintr-un animal sfâşiat, fie băştinaş, fie străin, să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi este impur până seara; apoi va fi curat.

Wersety związane z Cartea Leviticului, 17:

Levitic 17 este un capitol care tratează sfințenia sângelui și modul în care israeliții trebuie să ofere sacrificii Domnului. Versurile selectate sunt pentru a se apropia de subiectele abordate în Levitic 17:

Deuteronom 12:23: „Fii ferm în a nu mânca sânge, căci sângele este viața și nu vei mânca viață împreună cu carnea”. Acest verset consolidează ideea centrală a Leviticului 17, care este sfințenia sângelui și interzicerea consumului.

Evrei 9:22: „Și aproape toate lucrurile, conform legii, se purifică cu sânge; și fără vărsare de sânge nu există nicio remisiune”. Acest verset evidențiază importanța sacrificiului și a vărsării de sânge în ispășirea păcatelor, care este una dintre principalele teme ale Leviticului 17.

Fapte 15:20: „Dar scrieți -le pentru a se abține de la contaminarea idolilor, a prostituției, a ceea ce este sufocat și de sânge”. Acest verset arată modul în care Levitic 17 învățături despre sfințenia sângelui au fost aplicate creștinilor din primul secol.

Levitic 7:26: „Nu veți mânca niciun sânge, nici de la o pasăre, nici de la un animal, în oricare dintre locuințele voastre”. Acest verset este o repetare a interdicției consumului de sânge găsit în Levitic 17, consolidând importanța temei în dreptul mozaic.

Levitic 4:7: „Și preotul va fi sânge pe capetele altarului de tămâie aromatică, în fața Domnului, care se află pe cortul congregației și tot sângele vițelului va arunca baza altarului Holocaustului , care este la ușa din cortul congregației ". Acest verset arată modul în care vărsarea de sânge a fost o parte integrantă a ritualului sacrificiului în cort, așa cum este prescris în Levitic 17.





“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina