1. Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al fiilor lui Córe. Poem. Cântec de dragoste.

2. Din inima mea se revarsă cuvinte frumoase, eu vreau să-i prezint regelui opera mea. Limba mea să fie ca pana unui scriitor iscusit.

3. Tu eşti cel mai fermecător dintre fiii oamenilor, har a fost revărsat pe buzele tale şi de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.

4. Încinge-ţi sabia peste coapsa ta, viteazule, ea este strălucirea şi măreţia ta!

5. Înaintează cu maiestate, suie în carul [de luptă], pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va învăţa lucruri minunate dreapta ta.

6. Săgeţile tale sunt ascuţite, pătrund în inima duşmanilor regelui; popoarele cad la picioarele tale.

7. Tronul tău, Dumnezeule, este pentru totdeauna; sceptrul dreptăţii este sceptrul domniei tale.

8. Ai iubit dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre tovarăşii tăi.

9. Mir, aloe şi casia [înmiresmează] toate hainele tale; din palate de fildeş, coarde de harpă te înveselesc.

10. Fiice de regi sunt în preajma ta, regina stă la dreapta ta împodobită cu aur de Ofír.

11. Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea, uită de poporul tău şi de casa tatălui tău!

12. Regele râvneşte frumuseţea ta; el îţi este stăpânul, prosternează-te în faţa lui!

13. Fiicele din Tir [aduc] daruri; şi bogaţii poporului caută faţa ta.

14. Toată abundenţa fiicei regelui [se vede] când intră îmbrăcată în haine brodate cu aur.

15. În haine strălucitoare e adusă la rege; fecioare formează alaiul ei, prietenele ei sunt aduse la tine.

16. Sunt aduse în bucurie şi veselie, sunt conduse în palatul regelui.

17. În locul părinţilor tăi vor fi copiii tăi şi îi vei pune conducători peste tot pământul.

18. Îmi voi aduce aminte de numele tău din generaţie în generaţie; de aceea te vor lăuda popoarele în veci şi pentru totdeauna.





“O Senhor sempre orienta e chama; mas não se quer segui-lo e responder-lhe, pois só se vê os próprios interesses. Às vezes, pelo fato de se ouvir sempre a Sua voz, ninguém mais se apercebe dela; mas o Senhor ilumina e chama. São os homens que se colocam na posição de não conseguir mais escutar.” São Padre Pio de Pietrelcina