1. Agrípa i-a zis lui Paul: „Îţi este permis să te aperi”. Atunci Paul, întinzându-şi mâna, şi-a început apărarea:

2. „Mă consider fericit, o, rege Agrípa, că astăzi, înaintea ta, mă pot apăra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii,

3. mai ales că tu eşti un bun cunoscător al tuturor tradiţiilor şi neînţelegerilor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare!

4. Aşadar, toţi iudeii cunosc viaţa mea încă din tinereţe, căci de la început am trăit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalím.

5. Ei mă cunosc de mult timp şi, dacă vor, pot să dea mărturie că am trăit ca fariseu în gruparea cea mai strictă a religiei noastre.

6. Şi acum sunt judecat aici pentru speranţa în promisiunea făcută de Dumnezeu părinţilor noştri,

7. la care cele douăsprezece triburi ale noastre speră să ajungă aducând cu stăruinţă cult [lui Dumnezeu] noaptea şi ziua. Pentru această speranţă sunt eu acuzat de iudei, o, rege.

8. De ce este pentru voi de necrezut că Dumnezeu învie morţii?

9. Chiar şi eu credeam că trebuie să fac multe împotriva numelui lui Isus Nazarinéanul,

10. ceea ce am şi făcut în Ierusalím: am târât pe mulţi dintre sfinţi în închisori, primind împuternicire de la arhierei, iar când erau ucişi, îmi dădeam încuviinţarea împotriva lor.

11. Prin toate sinagogile, de multe ori îi pedepseam, îi forţam să aducă blasfemii şi, cuprins de furie, îi persecutam până şi prin cetăţile din afară.

12. În acest scop mă duceam la Damásc cu împuternicirea şi permisiunea arhiereilor.

13. Pe la amiază, am văzut pe drum, o, rege, o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, care ne-a învăluit pe mine şi pe cei care mă însoţeau.

14. Noi toţi am căzut la pământ, iar eu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi? Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în ţepuşă».

15. Iar eu am zis: «Cine eşti tu, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi.

16. Dar ridică-te şi stai pe picioarele tale! Pentru aceasta m-am arătat ţie, ca să te pun deoparte ca slujitor şi martor al celor pe care le-ai văzut şi al celor care ţi se vor face văzute.

17. Eu te voi salva de acest popor şi de păgânii la care te trimit

18. ca să le deschizi ochii, să-i întorci de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi prin credinţa în mine».

19. De atunci, o, rege Agrípa, nu am fost neascultător faţă de viziunea cerească

20. ci, mai întâi celor din Damásc şi din Ierusalím, apoi în tot ţinutul Iudeii şi păgânilor, le-am vestit convertirea şi întoarcerea la Dumnezeu, [cerându-le] să facă fapte vrednice de această convertire.

21. Din această cauză, iudeii au pus mâna pe mine când eram în templu şi au încercat să mă omoare.

22. Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici şi a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeţii şi Moise că se vor împlini,

23. şi anume: Cristos va suferi şi, înviind primul din morţi, va vesti poporului şi păgânilor lumina”.

24. Pe când se apăra el astfel, Féstus a zis cu glas puternic: „Ai înnebunit, Paul! De prea multă învăţătură ţi-ai pierdut minţile”.

25. Dar Paul i-a răspuns: „N-am înnebunit, preabunule Féstus, ci adresez cuvinte de adevăr şi înţelepciune.

26. Regele este conştient de aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt convins că nu-i scapă nimic, pentru că lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher.

27. Crezi în profeţi, rege Agrípa? Ştiu că tu crezi”.

28. Dar Agrípa i-a zis lui Paul: „Încă puţin şi mă convingeai să mă fac creştin!”.

29. Atunci Paul [i-a răspuns]: „Mă rog Domnului ca, mai degrabă sau mai târziu, nu numai tu, ci şi toţi aceştia care mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea”.

30. Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Bereníce şi cei care stăteau cu ei.

31. Şi, plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri”.

32. Iar Agrípa i-a spus lui Féstus: „Acest om ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cézar”.





O Pai celeste está sempre disposto a contentá-lo em tudo o que for para o seu bem”. São Padre Pio de Pietrelcina