1. (Mt 27,1-2.11-14; Lc 23,1-5; In 18,28-38) Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinédriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilát.

2. Pilát l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?”. El i-a răspuns: „Tu zici”.

3. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri.

4. Pilát l-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”.

5. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilát se mira.

6. (Mt 27,15-26; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16) Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei.

7. Pe atunci era închis un oarecare Barába, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă.

8. Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea [întotdeauna].

9. Pilát le-a răspuns: „Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”.

10. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui.

11. Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Barába.

12. Pilát le-a spus din nou: „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”.

13. Iar ei au strigat iarăşi: „Răstigneşte-l!”.

14. Pilát le-a spus: „Dar ce rău a făcut?”. Însă ei strigau mai tare: „Răstigneşte-l!”.

15. Astfel, Pilát, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Barába, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.

16. (Mt 27,27-31; In 19,1-3) Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.

17. L-au îmbrăcat cu [o haină de] purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap.

18. Apoi au început să-l salute: „Bucură-te, rege al iudeilor!”.

19. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui.

20. Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de [haina de] purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.

21. (Mt 27,32-44; Lc 23,26-43; In 19,17-27) Au constrâns un trecător, un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, tatăl lui Alexándru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui [Isus].

22. L-au dus la locul numit „Gólgota”, care, tradus, înseamnă „locul Craniului”.

23. Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat.

24. Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia.

25. Era ceasul al treilea când l-au răstignit.

26. Era scrisă inscripţia condamnării lui: „Regele iudeilor”.

27. Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga lui.

28. a Multe manuscrise, căutând să armonizeze textul cu Lc 22,7; Is 53,12, introduc v. 28: „Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: «Şi a fost socotit cu cei fărădelege»”.

29. Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând: „Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile,

30. salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”.

31. La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau: „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva.

32. Cristos, regele Israélului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.

33. (Mt 27,45-56; Lc 23,44-49; In 19,28-30) Fiind ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea.

34. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, lemá sabahtáni?”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

35. Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau: „Iată, îl cheamă pe Ilíe!”.

36. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând: „Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilíe ca să-l ia jos!”.

37. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat duhul.

38. Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos.

39. Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”.

40. Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdaléna, Maria, mama lui Iacób cel Mic şi a lui Ióses, şi Salomé,

41. care îl urmau de când era în Galiléea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalím.

42. (Mt 27,57-61; Lc 23,50-56; In 19,38-42) Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei,

43. a venit Iosíf din Arimatéea, membru respectat în Sinédriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să intre la Pilát şi să ceară trupul lui Isus.

44. Pilát s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult.

45. Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosíf trupul.

46. [Iosíf], cumpărând un giulgiu, a luat jos [trupul], l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt.

47. Iar Maria Magdaléna şi Maria, [mama] lui Ióses, priveau unde l-au pus.





“O verdadeiro servo de Deus é aquele que usa a caridade para com seu próximo, que está decidido a fazer a vontade de Deus a todo custo, que vive em profunda humildade e simplicidade”. São Padre Pio de Pietrelcina