Cartea profetului Isaía, 30
7. Căci Egiptul ajută în zadar şi fără folos, de aceea l-am numit: „Raháb, cel care nu face nimic!”.
7. Căci Egiptul ajută în zadar şi fără folos, de aceea l-am numit: „Raháb, cel care nu face nimic!”.
Isaia 30 este un capitol care se ocupă de rebeliunea oamenilor lui Iuda de a solicita ajutor în Egipt în loc să aibă încredere în Dumnezeu. Profetul avertizează că acest legământ cu Egipt va fi inutil și că singura speranță a poporului este să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Isaia 30:
2 Cronici 16:7-9: „La acea vreme, văzătorul Hanani s-a dus la regele Asa al lui Iuda și i-a spus:„ Pentru că ai încredințat regelui Siriei și nu Domnului, Dumnezeului tău, Armatei Regelui Siriei Te -a scăpat de mâini. Nu erau etiopienii și libienii o armată imensă, cu numeroase mașini de război și cavaleri? Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu, mai degrabă decât de a căuta ajutor din partea alianțelor politice sau militare.
Isaia 30:7: „Egiptul, ale cărui ajutoare sunt inutile și zadarnice; așa că îl numesc,„ Rahab, care se extinde culcat ”. Acest verset se referă la Egipt drept „rahab”, un nume care înseamnă mândru sau arogant. Isaia afirmă că mândria Egiptului și încrederea lui în propria sa putere vor fi inutile în fața puterii lui Dumnezeu.
Ieremia 2:18: „Și acum, ce faci pe căile Egiptului, să bei apele Nilului? Și ce faci în modurile Asiriei, să bei apele râului Eufrat?" Acest verset arată că oamenii lui Iuda au căutat ajutor atât în Egipt, cât și în Asiria, mai degrabă decât în a avea încredere în Dumnezeu.
Isaia 30:15: „Astfel spune suveranul, Domnul, Sfântul Israel:„ În pocăință și odihnă este mântuirea ta, în liniște și încrederea este vigoarea ta, dar nu ai vrut ”. În acest verset, Dumnezeu îi avertizează pe poporul lui Iuda că singura speranță pentru ei este să se pocăiască și să aibă încredere în El, dar ei refuză să facă acest lucru.
Psalmul 20:7: „Unii au încredere în mașini și altele la cai, dar avem încredere în numele Domnului, Dumnezeului nostru”. Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu, mai degrabă decât de a avea încredere în lucruri materiale precum mașini și cai (sau legături politice și militare) pentru siguranța și protecția noastră.
“Caminhe sempre e somente no bem e dê, cada dia, um passo à frente na linha vertical, de baixo para cima.” São Padre Pio de Pietrelcina
