Cartea profetului Ieremía, 4

1. Dacă te vei întoarce, Israél, – oracolul Domnului – dacă te vei întoarce la mine şi vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea, atunci nu vei rătăci.

2. Dacă vei jura: „Viu este Domnul” în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta în el şi se vor lăuda în el.

3. Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii lui Iúda şi ai Ierusalímului: „Desţeleniţi terenul, dar nu semănaţi între spini!”.

4. Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, oameni ai lui Iúda şi locuitori ai Ierusalímului! Ca să nu iasă mânia mea ca un foc, să ardă şi să nu fie nimeni care să stingă din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazia din nord

5. Faceţi cunoscut în Iúda, faceţi să se audă în Ierusalím şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară, strigaţi puternic şi ziceţi: «Adunaţi-vă ca să mergem în cetăţile întărite!»!

6. Înălţaţi un steag spre Sión, refugiaţi-vă şi nu staţi! Pentru că eu fac să vină din nord rău şi nenorocire mare.

7. Leul s-a ridicat din desişul său şi distrugătorul neamurilor s-a ridicat şi a ieşit din locul lui ca să dea ţara ta devastării: cetăţile tale vor fi ruinate şi nu va mai fi niciun locuitor [în ele].

8. De aceea, îmbrăcaţi-vă cu sac, jeliţi şi gemeţi, pentru că mânia aprinsă a Domnului nu se întoarce de la noi!

9. În ziua aceea, se va pierde inima regelui şi a căpeteniilor, preoţii vor fi dezolaţi şi profeţii se vor îngrozi”.

10. Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule, tu ai amăgit poporul acesta şi Ierusalímul, zicând: «Pacea este cu voi». Dar sabia ajungea până la sufletul lor”.

11. În acel timp, se va spune poporului acestuia şi Ierusalímului: „Un vânt puternic vine de pe colinele golaşe spre pustiu, pe drumul fiicei poporului meu, dar nu ca să vânture şi nici ca să cureţe.

12. Un vânt mai puternic decât acela va veni pentru mine! Acum, şi eu voi pronunţa judecăţi împotriva lor.

13. Iată, se înalţă ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai iuţi decât vulturii. Vai de noi, pentru că suntem devastate!

14. Curăţă-ţi inima de răutate, Ierusalím, ca să fii salvată! Până când vei lăsa să zacă în tine gândurile tale nelegiuite?

15. Căci un glas este făcut cunoscut din Dan şi o veste de nenorocire, din muntele lui Efraím.

16. Amintiţi neamurilor, iată, faceţi să se audă împotriva Ierusalímului: «Străjeri vin dintr-o ţară îndepărtată şi-şi ridică glasul împotriva cetăţilor lui Iúda»!

17. Ca paznicii unui câmp vor fi împotriva ei de jur împrejur, pentru că te-ai revoltat împotriva mea – oracolul Domnului.

18. Calea ta şi faptele tale au făcut acestea împotriva ta. Această răutate a ta este amară, ţi-a atins inima.

19. Măruntaiele mele, măruntaiele mele! Mă doare inima-n piept! Freamătă inima în mine că nu pot să tac. Pentru că sufletul meu a auzit sunet de trâmbiţă, strigăt de luptă.

20. Dezastru peste dezastru se anunţă, căci toată ţara este devastată, dintr-odată sunt devastate corturile mele, într-o clipă, perdelele mele.

21. Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunet de trâmbiţă?

22. Pentru că poporul meu este nebun, pe mine nu m-au cunoscut, ei sunt fii fără minte şi nu pricep. Sunt înţelepţi în a face rău şi nu ştiu să facă bine.

23. Am privit spre pământ şi, iată, era neorânduit şi gol, spre ceruri, şi nu era lumina lor!

24. Am privit spre munţi şi, iată, se cutremurau şi toate dealurile se clătinau.

25. Am privit şi, iată, nu era niciun om şi toate păsările cerului îşi luaseră zborul!

26. Am privit şi, iată, grădina a devenit pustiu şi toate cetăţile sale erau dărâmate dinaintea Domnului, înaintea mâniei sale aprinse!

27. Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi devastată, dar nu o voi face de tot».

28. De aceea, pământul va jeli şi cerurile de deasupra se vor întuneca pentru că eu am vorbit, am hotărât şi nu voi avea milă şi nu mă voi întoarce de la [hotărâre].

29. De zgomotul călăreţilor şi al celor care întind arcul, toată cetatea fuge; ei vin în desişuri şi urcă pe stânci, fiecare cetate va fi părăsită şi nu va fi niciun om care să locuiască în ele.

30. Dar tu, cea devastată, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca în purpură şi te vei împodobi cu podoabe de aur, chiar dacă îţi vei mări ochii cu machiaj, în zadar te înfrumuseţezi. Amanţii te vor dispreţui şi vor căuta viaţa ta.

31. Am auzit un glas ca al celei care naşte, strâmtorare ca a celei care naşte pentru întâia oară, glasul fiicei Siónului: ea suspină şi-şi întinde mâinile; vai de mine, pentru că mi se stinge sufletul din cauza celor care mă ucid!”.