Cartea profetului Ieremía, 14
1. Cuvântul Domnului spus lui Ieremía cu privire la secetă:
2. Iúda jeleşte, porţile ei sunt slăbite, s-au înnegrit la pământ, iar strigătul Ierusalímului se înalţă.
3. Nobilii îi trimit pe cei neînsemnaţi la apă; ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă, se întorc cu vasele goale, se ruşinează, se umilesc şi-şi acoperă capul.
4. Pentru că pământul s-a crăpat, deoarece nu a fost ploaie în ţară, agricultorii se ruşinează şi-şi acoperă capul.
5. Chiar şi cerboaica naşte pe câmp şi apoi părăseşte [puiul], pentru că nu este iarbă.
6. Asinii sălbatici stau pe colinele golaşe şi pufăie aerul ca şacalii, li se sfârşesc ochii, pentru că nu mai este iarbă.
7. Deşi păcatele noastre dau mărturie împotriva noastră, Doamne, fă, de dragul numelui tău, pentru că sunt multe rătăcirile noastre: am păcătuit împotriva ta!
8. Tu, speranţa lui Israél, mântuitorul lui în timp de strâmtorare, de ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care se întinde să poposească?
9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu poate să salveze? Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi numele tău este chemat asupra noastră: nu ne lăsa!
10. Aşa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu şi-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut: îşi va aminti de nelegiuirile lor şi va pedepsi păcatul lor”.
11. Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine!
12. Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete şi prin ciumă îi voi termina”.
13. Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeţii le spun: «Nu vă temeţi! Sabie şi foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.
14. Dar Domnul mi-a zis: „Profeţii profeţesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit şi nu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, descântece deşarte şi înşelătoria inimii lor.
15. De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în numele meu şi pe care nu eu i-am trimis şi care zic că nu va fi sabie şi foamete în ţara aceasta: «De sabie şi de foame vor fi terminaţi profeţii aceia».
16. Iar poporul căruia aceştia profeţesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame şi de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii şi pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.
17. Iar tu spune-le acest cuvânt: «Să verse lacrimi ochii mei noapte şi zi, fără să se oprească, deoarece cu o mare nenorocire a fost zdrobită fecioara, fiica poporului meu, cu o rană mare a fost lovită!
18. Dacă ies în câmpie, iată, străpunşi de sabie! Dacă merg în cetate, iată, întinşi de foame! Căci profetul şi preotul cutreieră ţara, şi ei nu ştiu.
19. Oare l-ai respins pe Iúda şi sufletul tău s-a dezgustat de Sión? De ce ne-ai lovit şi nu este pentru noi vindecare? Am aşteptat pace, şi nu este niciun bine; un timp de vindecare, şi, iată, teroare!
20. Recunoaştem, Doamne, nelegiuirea noastră şi păcatul părinţilor noştri, căci am păcătuit împotriva ta.
21. Nu [ne] dispreţui de dragul numelui tău, nu nesocoti tronul gloriei tale! Adu-ţi aminte, nu rupe alianţa ta cu noi!
22. Sunt oare mulţi între deşertăciunile neamurilor care să dea ploaie sau să facă cerurile să plouă? Oare nu eşti tu, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi sperăm în tine, căci tu eşti cel care face toate acestea»”.