Katolička Biblija
 

Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 43

20. Va sufla vântul rece de la nord, va întări pojghiţă peste apă, se va lăsa peste toată adunarea de apă şi apa se va înveşmânta ca într-o platoşă.

Stihovi vezani uz Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 43:

Eclesiastical 43 este un poem care descrie măreția și frumusețea creației divine, subliniind maiestatea cerului și stelelor, precum și varietatea ființelor vii de pe pământ. Iată cinci versete biblice care se referă la subiectele abordate în Eclesiastical 43:

Psalmul 8:3-4: "Când vă văd cerurile, munca degetelor, luna și stelele pe care le-ați pregătit; ce este omul muritor să vă amintiți de el? Și fiul omului, să-l viziteze?" Acest psalm vorbește despre admirația psalmistului pentru creația lui Dumnezeu și mica umanității dinaintea ei.

Psalmul 19:1: „Cerurile declară gloria lui Dumnezeu și firmamentul anunță lucrarea mâinilor sale”. Acest verset evidențiază măreția cerului ca martor al măreției și al puterii divine.

Iov 12:7-10: „Dar acum îi întreabă pe alimarieni și fiecare te va învăța; și păsările cerului, și ei te vor face să știi; sau vorbește cu pământul și te va învăța; chiar și peștele celui Sea Tu, ei vor declara. Cine nu înțelege pentru toate aceste lucruri că mâna Domnului a făcut asta? " Iov recunoaște înțelepciunea și măreția creației divine și rolul pe care fiecare creatură îl are în munca sa.

Proverbe 8:27-28: „Când a stabilit cerurile, acolo am fost; când a urmărit orizontul peste chipul prăpastiei; când norii ferm ferm; când sursele prăpastiei au fost fortificate;” Acest capitol personifică înțelepciunea ca având un rol în creația divină și descrie modul în care Dumnezeu a poruncit universului.

Romani 1:20: Pentru lucrurile Sale invizibile, de când creația lumii, atât puterea sa eternă, cât și divinitatea sa, se înțeleg reciproc și se văd clar pentru lucrurile create, pentru a putea deveni inexcusabile; " Pavel afirmă că creația lui Dumnezeu este o mărturie puternică a existenței și divinității sale.





“Há alegrias tão sublimes e dores tão profundas que não se consegue exprimir com palavras. O silêncio é o último recurso da alma, quando ela está inefavelmente feliz ou extremamente oprimida!” São Padre Pio de Pietrelcina