1. A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat faţa Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”.

2. Regele i-a chemat pe cei din Gabaón să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, dar cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél şi ai lui Iúda).

3. Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi şi cum voi putea ispăşi ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?”.

4. Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nu avem [intenţia] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceţi voi, aceea voi face”.

5. Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus şi a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél.

6. Să ni se dea şapte oameni dintre fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.

7. Regele l-a cruţat pe Mefibóşet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd şi Ionatán, fiul lui Saul.

8. Regele a luat doi fii ai Riţpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni şi pe Mefibóşet, pe care ea îi născuse lui Saul, şi pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél, fiul lui Barzilái din Mehóla.

9. I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toţi cei şapte împreună. Au fost ucişi în primele zile ale secerişului, la începutul secerişului orzului.

10. Riţpá, fiica lui Aiá, a luat un sac şi l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se aşeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea.

11. I-au adus la cunoştinţă lui Davíd ceea ce a făcut Riţpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul.

12. Davíd a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeş-Galaád care le luaseră din piaţa Bet-Şeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe.

13. A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi.

14. Au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatán, fiul său, în ţinutul lui Beniamín, la Ţéla, în mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară.

15. Filistenii au pornit iarăşi război împotriva lui Israél. Davíd şi slujitorii săi care erau cu el au coborât şi au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit.

16. Işbí-Benób, care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliţei lui era de trei sute de măsuri de bronz şi era încins cu o sabie nouă – şi-a zis să-l lovească pe Davíd.

17. Abişái, fiul Ţerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”.

18. După aceea, a mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Atunci Sibecái din Huşá l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafá.

19. A mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Elhanán, fiul lui Iaaré-Oreghím din Betleém l-a omorât pe Goliát din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui ţesător.

20. A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior – douăzeci şi patru era numărul lor. Şi el era un fiu al lui Rafá.

21. El l-a dispreţuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât.

22. Aceştia patru i s-au născut lui Rafá la Gat. Au murit de mâna lui Davíd şi de mâna slujitorilor lui.





“As almas não são oferecidas como dom; compram-se. Vós ignorais quanto custaram a Jesus. É sempre com a mesma moeda que é preciso pagá-las”. São Padre Pio de Pietrelcina