Löydetty 45 Tulokset: umili
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Când el îi va umili, tu vei spune: «Curaj!». El îi mântuieşte pe cei cu ochii plecaţi. (Cartea lui Iob 22, 29)
Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună. (Cartea lui Iob 24, 4)
Nu-l lasă să trăiască pe cel vinovat şi face judecată celor umili. (Cartea lui Iob 36, 6)
Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit, nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna. (Cartea Psalmilor 9, 19)
bet Să se laude sufletul meu în Domnul! Să audă cei umili şi să se bucure! (Cartea Psalmilor 34, 3)
Dumnezeu va asculta şi-i va umili, el, care este dinainte de veacuri. Sélah Căci nu este în ei schimbare şi nu se tem de Dumnezeu. (Cartea Psalmilor 55, 20)
Să vadă cei umili şi să se bucure! Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre [se vor bucura de] viaţă! (Cartea Psalmilor 69, 33)
Într-o clipă i-aş umili pe duşmanii lor şi mi-aş întoarce mâna împotriva asupritorilor lor. (Cartea Psalmilor 81, 15)
Duşmanul nu se va ridica împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-l va umili. (Cartea Psalmilor 89, 23)
I-a întărit pe toţi cei umili din poporul său, a căutat [să împlinească] legea şi i-a îndepărtat pe toţi cei fărădelege şi pe cei nelegiuiţi. (Cartea întâi a Macabéilor 14, 14)
El îi ia în râs pe cei batjocoritori, dar celor umili le dă har. (Cartea Proverbelor 3, 34)
