Löydetty 19 Tulokset: străină
[Domnul] i-a zis lui Abrám: „Să ştii că descendenţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo îi vor sluji [pe străini] şi aceştia îi vor umili timp de patru sute de ani. (Cartea Genezei 15, 13)
Ea a născut un fiu şi el i-a dat numele Gherşóm, căci zicea: „Străin sunt eu într-o ţară străină”. (Cartea Exodului 2, 22)
I-a luat şi pe cei doi fii ai ei, dintre care unul se numea Gherşóm, căci spusese: „Străin am fost într-o ţară străină”, (Cartea Exodului 18, 3)
Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea!”. (Cartea Judecătorilor 19, 12)
Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat. Şi a zis: „Pentru ce am aflat eu har în ochii tăi şi m-ai acceptat pe mine care sunt o străină?”. (Cartea lui Rut 2, 10)
Elizéu i-a zis femeii pe al cărei fiu l-a readus la viaţă: „Ridică-te şi mergi să locuieşti ca străină unde vei putea, căci Domnul a hotărât o foamete şi ea va veni şi în ţară timp de şapte ani!”. (Cartea a doua a Regilor 8, 1)
Femeia s-a ridicat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: au plecat ea şi casa ei şi a locuit ca străină în ţara filisténilor timp de şapte ani. (Cartea a doua a Regilor 8, 2)
Fereşte-te, copile, de orice desfrânare şi, înainte de toate, ia-ţi soţie din descendenţa părinţilor tăi: nu-ţi lua femeie străină, care nu e din tribul tatălui tău, căci suntem fiii profeţilor Nóe, Abrahám, Isáac şi Iacób. Aminteşte-ţi, copile, că părinţii noştri din vechime şi-au luat soţii dintre rudele lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor; descendenţa lor va moşteni pământul! (Cartea lui Tobía 4, 12)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Suflarea mea este străină pentru soţia mea, sunt de milă pentru fiii sânului meu. (Cartea lui Iob 19, 17)
Locuitorii Ierusalímului au fugit din cauza lor şi [Ierusalímul] a devenit locuinţă a străinilor; [cetatea] a devenit străină pentru cei născuţi în ea şi copiii ei au părăsit-o. (Cartea întâi a Macabéilor 1, 38)
Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 13)
