Löydetty 214 Tulokset: dimineaţă
Iósue s-a sculat de dimineaţă, iar preoţii au luat arca Domnului. (Cartea lui Iósue 6, 12)
Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după triburile voastre. Tribul pe care-l va arăta Domnul să se apropie familie după familie; familia pe care o va arăta Domnul să se apropie casă după casă; casa pe care o va arăta Domnul să se apropie bărbat după bărbat! (Cartea lui Iósue 7, 14)
Iósue s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a făcut să se apropie Israélul, după triburile sale. A fost arătat tribul lui Iúda. (Cartea lui Iósue 7, 16)
Iósue s-a sculat dis-de-dimineaţă, a inspectat poporul şi au mers el şi bătrânii lui Israél înaintea poporului, spre Ái. (Cartea lui Iósue 8, 10)
Când s-au trezit oamenii din cetate dimineaţa, iată că altarul lui Báal era dărâmat, Aşéra de lângă el era tăiată şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese construit. (Cartea Judecătorilor 6, 28)
Ióas le-a zis celor care stăteau în faţa lui: „Vreţi voi să-l apăraţi pe Báal? Sau vreţi voi să-l salvaţi? Cine îl va apăra să moară până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, să se apere singur pentru că i-au dărâmat altarul”. (Cartea Judecătorilor 6, 31)
Şi aşa s-a întâmplat. S-a trezit a doua [zi] dimineaţă, a stors roua din văl şi a umplut o cupă cu apă. (Cartea Judecătorilor 6, 38)
Dimineaţa, la răsăritul soarelui, scoală-te şi năpusteşte-te asupra cetăţii! Iată, el şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta: să faci cu el ce va putea mâna ta!”. (Cartea Judecătorilor 9, 33)
A patra zi, s-au sculat dimineaţa şi s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi apoi veţi pleca!”. (Cartea Judecătorilor 19, 5)
În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi, te rog, inima şi rămâi până la căderea serii!”. Şi au mâncat amândoi. (Cartea Judecătorilor 19, 8)
Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat concubina şi le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa: şi i-au dat drumul la revărsatul zorilor. (Cartea Judecătorilor 19, 25)
Dimineaţa, soţul ei s-a ridicat, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la uşa casei cu mâinile pe prag. (Cartea Judecătorilor 19, 27)
