Löydetty 214 Tulokset: dimineaţă

  • (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13) În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite. (Evanghelia după sf. Luca 24, 1)

  • Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă (Evanghelia după sf. Luca 24, 22)

  • (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; Lc 23,1-5) Atunci l-au adus pe Isus de la Caiáfa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată [mânca] Paştele. (Evanghelia după sf. Ioan 18, 28)

  • (Mt 28,1-10; Mc 16,1-8; Lc 24,1-12) În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdaléna a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. (Evanghelia după sf. Ioan 20, 1)

  • Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. (Evanghelia după sf. Ioan 21, 4)

  • Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau. Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinédriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israél şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. (Faptele Apostolilor 5, 21)

  • I-au fixat o zi şi au venit la el mai mulţi la locuinţa lui. De dimineaţă până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, [căutând] să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise şi din Profeţi. (Faptele Apostolilor 28, 23)

  • Şi avem şi mai sigur cuvântul profetic la care faceţi bine că luaţi aminte ca la o candelă ce străluceşte în loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 1, 19)

  • aşa cum am primit şi eu de la Tatăl meu şi îi voi da steaua cea de dimineaţă. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 2, 28)

  • Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca să mărturisească acestea înaintea voastră şi înaintea Bisericilor. Eu sunt rădăcina, neamul lui Davíd, steaua care străluceşte, aceea de dimineaţă”. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 22, 16)


“O mais belo Credo é o que se pronuncia no escuro, no sacrifício, com esforço”. São Padre Pio de Pietrelcina