Löydetty 3658 Tulokset: Mar
Regele a făcut un ospăţ mare pentru toate căpeteniile şi toţi slujitorii săi, ospăţul Estérei, a dat o scutire provinciilor şi a făcut daruri după generozitatea regelui. (Cartea Estérei 3, 18)
Când au fost adunate fecioarele, Mardohéu stătea la poarta regelui. (Cartea Estérei 3, 19)
Estéra nu-şi făcuse cunoscute originea şi poporul, aşa cum îi poruncise Mardohéu. Ea împlinea cuvântul lui Mardohéu ca atunci când era sub tutela lui. (Cartea Estérei 3, 20)
În acele zile, pe când Mardohéu stătea la poarta regelui, Bigtán şi Téreş, doi dintre eunucii regelui, păzitori ai pragului, s-au aprins de mânie şi căutau să-şi întindă mâna împotriva regelui Artaxérxes. (Cartea Estérei 3, 21)
Mardohéu a aflat de lucrul acesta şi i-a făcut cunoscut reginei Estéra, care i-a spus regelui în numele lui Mardohéu. (Cartea Estérei 3, 22)
Toţi slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau şi se prosternau înaintea lui Amán, căci aşa poruncise regele în privinţa lui. Însă Mardohéu nu se pleca şi nici nu se prosterna. (Cartea Estérei 4, 2)
Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”. (Cartea Estérei 4, 3)
Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoştinţă lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu. (Cartea Estérei 4, 4)
Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca şi nu se prosterna înaintea lui şi Amán s-a umplut de mânie. (Cartea Estérei 4, 5)
Însă i s-a părut puţin să-şi întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoştinţă despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toţi iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxes. (Cartea Estérei 4, 6)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Mardohéu a aflat tot ce se făcea, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi a strigat cu glas puternic şi amar. (Cartea Estérei 5, 1)
