1. După aceste lucruri, s-a potolit furia regelui Artaxérxes; şi-a amintit de Vásti şi de ceea ce făcuse ea şi de decizia luată împotriva ei.

2. Atunci, tinerii regelui care îi slujeau au zis: „Să se caute pentru rege tinere fecioare şi frumoase la chip!”.

3. Regele a desemnat comisari în toate provinciile imperiului său ca să le adune pe toate tinerele fecioare şi frumoase la chip în fortăreaţa Súsa, la casa femeilor, şi [să fie încredinţate] lui Hegái, eunucul regelui care păzeşte femeile, şi să li se dea cele necesare pentru pregătire.

4. Şi tânăra care va fi plăcută în ochii regelui să fie regină în locul lui Vásti! Lucrul acesta a fost bun în ochii regelui şi s-a făcut astfel.

5. În fortăreaţa Súsa era un iudeu numit Mardohéu, fiul lui Iaír, fiul lui Şiméi, fiul lui Chiş, om din Beniamín.

6. El a fost deportat din Ierusalím cu cei care fuseseră luaţi captivi când a fost deportat Iehonía, regele lui Iúda, pe care l-a luat captiv Nabucodonosór, regele Babilónului.

7. El o creştea pe Hadása, adică Estéra, fiica unchiului său; căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere, iar după moartea tatălui şi a mamei sale, Mardohéu o luase ca pe o fiică.

8. Când s-a auzit cuvântul regelui şi decretul lui, au fost adunate multe tinere la fortăreaţa Súsa [sub grija] lui Hegái. A fost luată şi Estéra la casa regelui, [sub grija] lui Hegái, păzitorul femeilor.

9. Fata a fost plăcută în ochii lui şi a căpătat bunăvoinţă înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru pregătire şi partea [care i se cuvenea]; i-a dat şapte tinere alese şi le-a mutat pe ea şi pe tinerele ei în [partea] cea mai bună a casei femeilor.

10. Estéra nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici originea ei, căci Mardohéu îi poruncise să nu facă cunoscute [aceste lucruri].

11. În fiecare zi, Mardohéu se plimba înaintea curţii casei femeilor ca să afle cum îi merge Estérei şi ce se întâmpla cu ea.

12. Când venea rândul fiecărei tinere să intre la regele Artaxérxes, după ce se făcea pentru ea, după regula femeilor, timp de douăsprezece luni (pentru că aşa se împlineau zilele pregătirii lor: şase luni cu untdelemn de mir şi şase luni cu miresme pentru pregătirea femeilor),

13. atunci intra tânăra la rege şi tot ce dorea i se dădea să ia cu sine din casa femeilor în casa regelui.

14. Se ducea seara şi a doua zi dimineaţa se întorcea în casa a doua a femeilor în [grija] lui Şaaşgáz, eunucul regelui şi păzitorul concubinelor. Nu mai intra la rege decât dacă regele avea plăcere de ea şi era chemată pe nume.

15. Când a venit rândul Estérei, fiica lui Abiháil, unchiul lui Mardohéu, care o luase ca fiică, să intre la rege, nu a cerut nimic decât ceea ce i-a spus Hegái, eunucul regelui şi păzitorul femeilor. Şi Estéra a aflat har în ochii tuturor celor care o vedeau.

16. Estéra a fost dusă la regele Artaxérxes, în casa regală, în luna a zecea, adică luna Tébet, în anul al şaptelea al domniei lui.

17. Regele a iubit-o pe Estéra mai mult decât pe toate femeile şi ea a aflat har şi îndurare în ochii lui mai mult decât toate fecioarele. El a pus coroana regală pe capul ei şi a fost regină în locul lui Vásti.

18. Regele a făcut un ospăţ mare pentru toate căpeteniile şi toţi slujitorii săi, ospăţul Estérei, a dat o scutire provinciilor şi a făcut daruri după generozitatea regelui.

19. Când au fost adunate fecioarele, Mardohéu stătea la poarta regelui.

20. Estéra nu-şi făcuse cunoscute originea şi poporul, aşa cum îi poruncise Mardohéu. Ea împlinea cuvântul lui Mardohéu ca atunci când era sub tutela lui.

21. În acele zile, pe când Mardohéu stătea la poarta regelui, Bigtán şi Téreş, doi dintre eunucii regelui, păzitori ai pragului, s-au aprins de mânie şi căutau să-şi întindă mâna împotriva regelui Artaxérxes.

22. Mardohéu a aflat de lucrul acesta şi i-a făcut cunoscut reginei Estéra, care i-a spus regelui în numele lui Mardohéu.

23. S-a cercetat faptul şi s-a aflat [întocmai]. Amândoi au fost spânzuraţi de un copac, iar [lucrul acesta] a fost scris în Cartea Cronicilor, în fața regelui.






“Não se desencoraje se você precisa trabalhar muito para colher pouco. Se você pensasse em quanto uma só alma custou a Jesus, você nunca reclamaria!” São Padre Pio de Pietrelcina