Löydetty 3855 Tulokset: Loialitate Față De Dumnezeu
[I-a cerut] lui Eleazár să citească din Cartea Sfântă şi a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanór. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 23)
După ce au adunat armele duşmanilor şi i-au despuiat, au celebrat sabátul binecuvântându-l cu prisosinţă şi lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării faţă de ei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 27)
El, care mai înainte credea că porunceşte [până şi] valurilor mării, din cauza unei aroganţe omeneşti, şi-şi închipuia că pune pe cântar înălţimile munţilor, zăcea pe pământ şi a fost aşezat pe o targă, arătând tuturor puterea evidentă a lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 8)
Cum nu mai putea răbda propria-i duhoare, a spus: „Este drept să te supui lui Dumnezeu şi, muritor fiind, să nu te crezi egal cu el”. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 12)
Ba mai mult, se va face el însuşi iudeu şi va umbla prin toată lumea locuită vestind puterea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 17)
Cum nu i se potoleau nicidecum chinurile, întrucât judecata dreaptă a lui Dumnezeu îl lovise şi îşi pierduse orice speranţă cu privire la sine însuşi, le-a scris iudeilor scrisoarea de mai jos sub forma unei cereri care avea acest conţinut: (Cartea a doua a Macabéilor 9, 18)
Îmi amintesc de cinstea şi bunăvoinţa voastră faţă de mine: pe când mă întorceam din ţinuturile Pérsiei, căzând într-o boală îngijorătoare, am socotit urgent să mă îngrijesc de siguranţa comună a tuturor. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 21)
Deci, vă rog şi vă implor ca, amintindu-vă de binefacerile [mele], toţi împreună şi fiecare în parte să aveţi faţă de fiul [meu] aceeaşi bunăvoinţă ca şi faţă de mine. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 26)
Ptoleméu, numit Macrón, cel dintâi în a respecta dreptatea faţă de iudei din cauza nedreptăţii la care fuseseră supuşi, încercase să se poarte paşnic cu ei. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 12)
Cei din jurul Macabéului, la apropierea lui, se rugau lui Dumnezeu punându-şi cenuşă pe capete şi încingându-se cu sac. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 25)
fără a lua în seamă câtuşi de puţin puterea lui Dumnezeu, ci încrezându-se pe zecile de mii de pedestraşi, pe miile de călăreţi şi pe cei optzeci de elefanţi. (Cartea a doua a Macabéilor 11, 4)
Dacă veţi păstra bunăvoinţă faţă de treburile [ţării], mă voi strădui şi pe mai departe să fiu în slujba binelui vostru. (Cartea a doua a Macabéilor 11, 19)
