Löydetty 3855 Tulokset: Loialitate Față De Dumnezeu
„Tu, însă, care ai fost biciuit din cer, vesteşte tuturor puterea cea mare a lui Dumnezeu”. Şi după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuţi. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 34)
Dădea mărturie tuturor despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu pe care le văzuse cu ochii săi. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 36)
„Dacă ai pe cineva duşman şi adversar în treburi, trimite-l pe el! Îl vei reprimi biciuit, chiar dacă va scăpa. Căci, cu adevărat, în jurul acelui loc este o putere a lui Dumnezeu!”. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 38)
Pe binefăcătorul cetăţii, pe apărătorul conaţionalilor, pe cel zelos faţă de lege îndrăznea să-l numească conspirator împotriva intereselor [publice]. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 2)
Când Apolónius, [fiul] lui Menestéus, a fost trimis în Egipt la înscăunarea regelui [Ptoleméu] Filométor, Antióh a înţeles că are gânduri străine faţă de el şi a hotărât să se pună în siguranţă. Atunci a ajuns la Iópe şi apoi a mers la Ierusalím. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 21)
Apoi, aprins fiind de mânie, imediat i-a luat lui Andrónic [mantia] de purpură şi, rupându-i hainele, l-a purtat prin toată cetatea până în locul unde acesta îşi arătase nelegiuirea faţă de Onías. Acolo l-a scos din lumea aceasta pe ticălos şi s-a împlinit pedeapsa dreaptă a Domnului. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 38)
Când regele a ajuns la Tir, trei bărbaţi trimişi de sfatul bătrânilor au apărat în faţa [regelui] cauza lor [împotriva lui Meneláu]. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 44)
Nu după mult timp, regele a trimis un bătrân atenian ca să-i forţeze pe iudei să se îndepărteze de legile părinteşti şi să nu mai trăiască după legile lui Dumnezeu, (Cartea a doua a Macabéilor 6, 1)
Prin instigarea venită de la [locuitorii] din Ptolemáis, s-a dat un decret ca în cetăţile greceşti învecinate să se ia aceleaşi măsuri faţă de iudei, ca să ia parte şi ei la ospăţul ritual. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 8)
Alţii, care se adunaseră pe ascuns în peşteri ca să celebreze ziua a şaptea, au fost denunţaţi lui Fílip şi au fost arşi de vii împreună, refuzând să se apere din respect faţă de solemnitatea zilei. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 11)
Dar el, socotind cu nobilă înţelepciune, vrednică de vârsta sa şi de autoritatea pe care i-o dădea bătrâneţea, de strălucita sa cărunteţe şi de purtarea sa frumoasă încă din copilărie, dar mai ales de legea sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe faţă că pot să-l trimită imediat în locuința morţilor: (Cartea a doua a Macabéilor 6, 23)
Dar el, pe când se sfârşea sub lovituri, a zis suspinând: „În cunoaşterea lui sfântă, Domnul ştie clar că, deşi puteam scăpa de moarte, îndur în trupul meu dureri cumplite din cauza loviturilor de bici; dar în sufletul meu le îndur cu bucurie datorită fricii mele faţă de el”. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 30)
