Löydetty 600 Tulokset: Ierusalim
Fiii lui Israél au făcut după cum le-au poruncit Ioachím, marele preot, şi sfatul bătrânilor întregului popor al lui Israél, care stăteau în Ierusalím. (Cartea Iudítei 4, 8)
Toţi bărbaţii lui Israél, femeile şi copiii care locuiau în Ierusalím au căzut cu faţa la pământ înaintea templului, şi-au presărat cenuşă pe cap şi s-au încins cu saci înaintea Domnului. (Cartea Iudítei 4, 11)
Domnul a ascultat glasul lor şi a privit la suferinţa lor. Poporul postea de multe zile în toată Iudéea şi la Ierusalím, înaintea templului Domnului celui Atotputernic. (Cartea Iudítei 4, 13)
Dar acum, pentru că s-au întors la Dumnezeul lor, i-a adus din diaspora unde erau împrăştiaţi şi i-a condus înapoi la Ierusalím, unde este sanctuarul lor, şi au fost aşezaţi în ţinutul muntos care era pustiu. (Cartea Iudítei 5, 19)
Iudíta a căzut cu faţa [la pământ], şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Şi Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul şi a zis: (Cartea Iudítei 9, 1)
Primele roade ale grâului, zeciuiala de vin şi untdelemn pe care le-au păstrat ca să le sfinţească preoţii care stau în Ierusalím înaintea Dumnezeului nostru, au hotărât să le folosească, lucruri despre care este hotărât ca nimeni din popor să nu le atingă cu mâinile. (Cartea Iudítei 11, 13)
Au trimis la Ierusalím – căci şi locuitorii de acolo au făcut acestea – [oameni] care să le aducă permisiunea de la sfatul bătrânilor. (Cartea Iudítei 11, 14)
Fiii lui Israél au auzit şi toţi împreună au năvălit asupra lor şi i-au lovit până la Hobá. Tot la fel şi cei din Ierusalím şi din tot ţinutul muntos le-au venit în ajutor, pentru că li se anunţase despre cele întâmplate în tabăra duşmanilor lor. Cei din Galaád şi cei din Galiléea i-au lovit din lateral cu putere mare până când au ajuns la Damásc şi la hotarele lui. (Cartea Iudítei 15, 5)
Ioachím, marele preot, şi bătrânii fiilor lui Israél care locuiau în Ierusalím au venit să examineze lucrurile bune pe care Domnul i le făcuse lui Israél şi să o vadă pe Iudíta şi să vorbească cu ea în pace. (Cartea Iudítei 15, 8)
Atunci, când [poporul] a ajuns la Ierusalím, s-a prosternat înaintea Domnului. Şi după ce s-a curăţat poporul, au adus arderile lor de tot, darurile de bunăvoie şi ofrandele. (Cartea Iudítei 16, 18)
Poporul s-a bucurat în Ierusalím, în faţa sanctuarului, timp de trei luni şi Iudíta a rămas cu ei. (Cartea Iudítei 16, 20)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
