Cartea Iudítei, 9
1. Iudíta a căzut cu faţa [la pământ], şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Şi Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul şi a zis:
2. „Doamne, Dumnezeul părintelui meu Simeón, căruia i-ai dat în mână sabia pentru răzbunarea împotriva străinilor, ei care au desfăcut ingătoarea fecioarei spre dezonorare şi i-au dezvelit coapsa spre ruşine şi i-au profanat sânul spre ocară – tu, care ai spus: «Aceasta nu va fi», iar ei au făcut-o –,
3. pentru aceasta i-ai dat pe conducătorii lor la moarte şi patul lor, făcut de ruşine de amăgirea lor, l-ai amăgit până la sânge şi i-ai pedepsit pe slujitorii lor împreună cu stăpânii lor şi pe stăpâni pe tronurile lor,
4. tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii, pe fiicele lor, captivităţii şi toate hainele lor să fie împărţite de fiii iubiţi de tine, plini de zel faţă de tine, care au detestat crima sângelui lor şi care te-au invocat pe tine în ajutor, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, văduva!
5. Tu le-ai făcut pe cele dinaintea acelora şi pe acelea şi pe cele care urmează după ele, pe cele de acum şi pe cele care vor veni le-ai gândit şi s-au întâmplat cele pe care le-ai gândit.
6. S-au prezentat cele pe care le-ai plănuit şi au zis: «Iată, suntem de faţă!», căci toate căile tale sunt pregătite şi judecata ta, cu anticipaţie.
7. Iată, asiriénii şi-au înmulţit armata, s-au mândrit cu calul şi călăreţul, s-au îngâmfat cu braţul pedestraşilor şi şi-au pus speranţa în scut, în suliţă, în arc şi în praştie, dar nu au recunoscut că tu eşti Domnul care zdrobeşte războaiele.
8. Domnul este numele tău! Loveşte forţa lor cu puterea ta şi doboară tăria lor în mânia ta! Căci au plănuit să profaneze cele sfinte ale tale, să întineze cortul unde locuieşte numele gloriei tale, să doboare cu fierul cornul altarului tău.
9. Priveşte la aroganţa lor, trimite mânia ta peste capetele lor şi dă în mâna mea de văduvă putere pentru ce am plănuit!
10. Loveşte-l, prin înşelăciunea buzelor mele, pe sclav ca şi pe stăpân, pe stăpân ca şi pe slujitorul lui! Sfărâmă-le trufia printr-o mână de femeie!
11. Căci forţa ta nu stă în mulţime, nici puterea ta în cei ce sunt puternici. Căci tu eşti Dumnezeul celor umili, eşti ajutorul celor mici, apărătorul celor slabi, ocrotitorul celor părăsiţi şi mântuitorul celor fără speranţă!
12. Da, da! Dumnezeul părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israél, stăpânul cerului şi al pământului creatorul apelor şi regele întregii tale creaţii, ascultă rugăciunea mea!
13. Dă-mi un cuvânt amăgitor spre rănirea şi moartea lor, ei care au făcut planuri dure împotriva alianţei tale, a templului tău sfinţit, a muntelui Sión şi a casei de locuit a fiilor tăi!
14. Fă ca tot poporul tău şi toate triburile să descopere ştiinţa că tu eşti Dumnezeu, Dumnezeul întregii forţe şi puteri, şi că nu este altcineva care să protejeze neamul lui Israél în afară de tine!”.
