Löydetty 389 Tulokset: Creația Omului
Începutul trufiei omului este îndepărtarea de Domnul, îndepărtarea inimii lui de cel care l-a făcut. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 12)
Care seminţie este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie este [vrednică] de cinste? Cei care se tem de Domnul. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Seminţia omului. Care seminţie nu este [vrednică] de cinste? Cei care încalcă poruncile. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 19)
Inima omului schimbă faţa lui fie în cele bune, fie în cele rele. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 13, 25)
Ochii lui sunt spre cei care se tem de el şi cunoaşte orice faptă a omului. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 15, 19)
Nu spune: „Mă voi ascunde de Domnul şi cine-şi va aduce aminte de mine din înălţimi? În poporul numeros nu voi fi cunoscut şi cine este sufletul meu în creaţia fără limite?”. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 16, 17)
Fapta bună a omului este ca un sigiliu cu el şi binefacerea omului o păstrează ca pupila [ochiului], împărţind fiilor săi şi fiicelor sale convertirea. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 17, 22)
Nu se poate să fie toate în oameni, căci fiul omului nu este nemuritor! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 17, 30)
Numărul zilelor omului sunt cel mult o sută de ani, iar adormirea fiecăruia este imprevizibilă tuturor. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 18, 9)
Îndurarea omului este faţă de aproapele lui, dar îndurarea Domnului este faţă de toată făptura: el mustră, el educă, învaţă şi întoarce precum păstorul turma sa. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 18, 13)
Îmbrăcămintea omului, zâmbetul său şi umbletul omului fac cunoscute [lucruri] despre el. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 19, 30)
Obiceiul omului mincinos este dezonoarea şi ruşinea lui va fi cu el continuu. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 20, 26)
Când se scutură sita, rămâne mizeria; tot aşa, defectele omului [ies la iveală] în discursul lui. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 27, 4)
