Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 19
1. Muncitorul beţiv nu se va îmbogăţi şi cel care dispreţuieşte cele mici va cădea puţin câte puţin.
2. Vinul şi femeile îi fac să devieze pe cei iscusiţi şi cel care se alipeşte de desfrânat va deveni şi mai nestăpânit.
3. Putrefacţia şi viermii îl vor lua în stăpânire şi sufletul nestăpânit va fi luat. Împotriva vorbăriei
4. Cel care se încrede repede are o inimă uşuratică şi cel care păcătuieşte greşeşte împotriva sufletului său.
5. Cel care se bucură [de rău] în inima lui va fi condamnat, dar cel care se împotriveşte plăcerilor îşi încununează viaţa!
6. Cel care-şi stăpâneşte limba va trăi fără conflicte şi cel care urăşte vorbăria va diminua relele.
7. Nu repeta niciodată cuvântul [din auzite] şi nu-ţi va dăuna nimic!
8. Nu vorbi nici despre prieten, nici despre duşman şi nu dezvălui decât dacă ar fi pentru tine un păcat!
9. Căci cel care te aude se va feri de tine şi la timpul potrivit te va urî.
10. Ai auzit un cuvânt: să moară împreună cu tine! Curaj, nu te va zdrobi!
11. În faţa unui cuvânt, nebunul se chinuie precum cea care naşte, pentru pruncul ei.
12. O săgeată înfiptă în şoldul corpului, aşa este cuvântul în sânul celui nebun. Verificarea vorbelor
13. Cere cont prietenului, poate nu a făcut [nimic]; iar dacă a făcut, să nu mai facă!
14. Cere cont aproapelui, poate nu a spus [nimic]; iar dacă a spus, să nu mai repete!
15. Cere cont prietenului, căci de multe ori se face acuză [nedreaptă]; nu te încrede în orice cuvânt!
16. Există [om] care alunecă, dar nu din inimă. Şi cine nu a păcătuit cu limba lui?
17. Cere-i cont aproapelui înainte de a-l ameninţa şi dă loc legii Celui Preaînalt! Înţelepciunea adevărată şi cea falsă
18. Teama de Domnul este începutul acceptării [de către el], înţelepciunea procură iubirea de la el.
19. Cunoaşterea poruncilor lui Dumnezeu este educaţia vieţii şi cei care fac cele plăcute lui culeg roadele pomului nemuririi.
20. Toată înţelepciunea este teama de Domnul şi în orice înţelepciune se află împlinirea legii şi cunoaşterea atotputerniciei lui.
21. Servitorul care spune stăpânului său: „Ceea ce-ţi place nu voi face”, chiar dacă după aceea va face, îl mânie pe cel care-l hrăneşte.
22. Nu este înţelepciune cunoaşterea răului şi voinţa păcătoşilor nu este inteligenţă.
23. Există abilitate care este abominábilă şi există un nepriceput lipsit de înţelepciune.
24. Mai bun este unul lipsit de pricepere, dar care se teme [de Domnul], decât cel care prisoseşte în inteligenţă, dar încalcă legea.
25. Există abilitate potrivită, dar care este nedreaptă, şi există [om] care perverteşte bunătatea pentru a ilumina [pentru el] judecata, dar există înţelept care judecă în mod drept.
26. Există răufăcător aplecat în tristeţe şi interiorul lui este plin de înşelăciune.
27. Îşi ascunde faţa şi se preface surd, dar, când nu este recunoscut, se aruncă asupra ta.
28. Chiar dacă, din cauza lipsei de putere, este împiedicat să păcătuiască, dacă va găsi momentul, va face rău.
29. După înfăţişare va fi cunoscut omul şi după faţa cu care te întâmpină va fi recunoscut cel deştept.
30. Îmbrăcămintea omului, zâmbetul său şi umbletul omului fac cunoscute [lucruri] despre el.
