Löydetty 2815 Tulokset: Căci
Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te ca să asculţi mai degrabă decât să dai celor nesimţiţi jertfa, căci ei nu ştiu că fac rău! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 17)
Nu te pripi cu gura ta şi inima ta să nu se grăbească să scoată vreun cuvânt înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu eşti pe pământ; de aceea să fie puţine cuvintele tale! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 1)
Căci visul vine din mulţimea ocupaţiilor şi glasul celui nesimţit, din mulţimea cuvintelor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 2)
Când faci un vot lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci lui nu-i place de cei nesimţiţi! Votul făcut împlineşte-l! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 3)
Căci când se înmulţesc visele şi deşertăciunile şi când sunt multe cuvintele, tu teme-te de Dumnezeu! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 6)
Când vezi oprimarea celui necăjit şi jefuirea judecăţii şi a dreptăţii în provincie, nu te uimi de ceea ce [pare] plăcut, căci unul mai înalt decât cel înalt veghează şi există mai înalţi peste ei. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 7)
Căci nu-şi mai aminteşte de mulţimea zilelor vieţii sale, pentru că Dumnezeu i-a răspuns în bucuria inimii lui. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 19)
Căci acesta vine în deşertăciune şi se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 4)
Căci sunt lucruri multe care măresc deşertăciunea: ce avantaj are omul? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 11)
Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospeţe, căci ea este sfârşitul fiecărui om şi cel viu pune la inimă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 2)
Căci ca trosnetul spinilor sub oală, aşa este râsul celor nesimţiţi: şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 6)
Nu te pripi să te indignezi în duhul tău, căci indignarea se odihneşte în pieptul celor nesimţiţi! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 9)
