Löydetty 974 Tulokset: Ars
Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 11)
Fără sfârşit era poporul pentru toţi cei înaintea cărora era el. Dar cei care vin după nu se bucură de el. Căci chiar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 16)
Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospeţe, căci ea este sfârşitul fiecărui om şi cel viu pune la inimă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 2)
Mai bine sfârşitul lucrului decât începutul său, mai bine cel larg la inimă decât cel semeţ la suflet. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 8)
Nu este niciun om ca să aibă putere asupra duhului său, să-şi ţină suflarea; nu este cine să aibă putere asupra zilei morţii şi nu este cine să trimită în război. Nelegiuirea nu-l va scăpa pe cel care o săvârşeşte. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 8)
Muştele moarte pot strica şi revărsa untdelemnul amestecat; puţină nebunie este mai de preţ decât înţelepciunea şi decât gloria. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 1)
Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie, iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 13)
Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor: teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 13)
miresmele tale sunt plăcute pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc tinerele. (Cartea Cântarea Cântărilor 1, 3)
Eu am adormit, dar inima-mi era trează. Glasul iubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soră a mea, prietena mea, porumbiţa mea, desăvârşita mea! Căci capul meu este plin de rouă, cârlionţii mei, de picurii nopţii”. (Cartea Cântarea Cântărilor 5, 2)
dar numai una este ea, porumbiţa mea, perfecta mea; una este ea la mama ei, desăvârşita celei care a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită, reginele şi concubinele o laudă. (Cartea Cântarea Cântărilor 6, 9)
Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Scurtă şi tristă este viaţa noastră, remediul nu este în sfârşitul omului şi nu se cunoaşte cineva care să se fi întors din locuinţa morţilor. (Cartea Înţelepciunii 2, 1)