Löydetty 724 Tulokset: A Doua Venire Venind A Lui Hristos

• Nu mai puţin de [alţi] nouă mii au fugit în două turnuri întărite, având toate cele necesare pentru asediu. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 18)

• I-a ucis pe aceşti trădători şi a cucerit îndată cele două turnuri. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 22)

• Pentru că toate îi reuşeau [în ceea ce priveşte] armele, a nimicit în cele două [turnuri] mai mult de douăzeci de mii. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 23)

• Chiar la răsăritul soarelui, cele două armate s-au ciocnit: unii având garanţie a succesului şi a victoriei, pe lângă curaj, încrederea în Domnul, în timp ce pe ceilalţi îi determina doar furia. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 28)

• Pe baza unui decret votat de lumea din oraş, [iudeii] au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, [cei din Iópe] i-au scufundat [şi s-au înecat] nu mai puţin de două sute. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 4)

• s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului şi flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 9)

• După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, aşa încât lacul vecin, care avea o lăţime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 16)

• [Iúda] Macabéul a împărţit armata în cohorte, i-a pus [pe Dositéos şi pe Sosípatros] în fruntea lor şi a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii cinci sute de călăreţi. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 20)

• După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de drahme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă şi nobilă – cu gândul la înviere. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 43)

• Dându-le alor săi [cuvântul] de ordine: „Biruinţa lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleşi, asupra cortului regesc şi a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 15)

• dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. (Cartea Proverbelor 5, 4)

• Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, amândouă sunt abominábile pentru Domnul. (Cartea Proverbelor 20, 10)