Talált 724 Eredmények: A Doua Venire Venind A Lui Hristos
Nu mai puţin de [alţi] nouă mii au fugit în două turnuri întărite, având toate cele necesare pentru asediu. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 18)
I-a ucis pe aceşti trădători şi a cucerit îndată cele două turnuri. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 22)
Pentru că toate îi reuşeau [în ceea ce priveşte] armele, a nimicit în cele două [turnuri] mai mult de douăzeci de mii. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 23)
Chiar la răsăritul soarelui, cele două armate s-au ciocnit: unii având garanţie a succesului şi a victoriei, pe lângă curaj, încrederea în Domnul, în timp ce pe ceilalţi îi determina doar furia. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 28)
Pe baza unui decret votat de lumea din oraş, [iudeii] au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, [cei din Iópe] i-au scufundat [şi s-au înecat] nu mai puţin de două sute. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 4)
s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului şi flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 9)
După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, aşa încât lacul vecin, care avea o lăţime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 16)
[Iúda] Macabéul a împărţit armata în cohorte, i-a pus [pe Dositéos şi pe Sosípatros] în fruntea lor şi a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii cinci sute de călăreţi. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 20)
După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de drahme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă şi nobilă – cu gândul la înviere. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 43)
Dându-le alor săi [cuvântul] de ordine: „Biruinţa lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleşi, asupra cortului regesc şi a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 15)
dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. (Cartea Proverbelor 5, 4)
Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, amândouă sunt abominábile pentru Domnul. (Cartea Proverbelor 20, 10)
