Löydetty 115 Tulokset: Întrucât
Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sión, căci este timpul [să-ţi arăţi] îndurarea, întrucât a venit timpul potrivit. (Cartea Psalmilor 102, 14)
Apoi şi-a amintit de relele fiilor lui Baián, care era pentru popor o cursă şi o piatră de poticnire, întrucât întindeau capcane pe drumuri. (Cartea întâi a Macabéilor 5, 4)
Au făcut pace cu cei din Baitsúr. Ei au ieşit din cetate pentru că nu mai aveau hrană ca să rămână închişi acolo, întrucât pământul era în [an] sabátic. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 49)
Au luptat împotriva lui Bahídes şi el a fost înfrânt de ei. L-au strâmtorat foarte mult, întrucât planul şi atacul lui au fost zădărnicite. (Cartea întâi a Macabéilor 9, 68)
A mers spre Síria cu cuvinte de pace, iar cei din cetăţi îi deschideau şi îi ieşeau în întâmpinare, pentru că era poruncă de la regele Alexándru să-l întâmpine, întrucât îi era socru. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 2)
Acum vei face bine dacă îmi vei trimite bărbaţi care să se alieze cu mine, întrucât toate trupele mele s-au ridicat împotriva mea”. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 43)
Însă noi, deşi nu aveam nevoie de aceasta, întrucât avem mângâiere de la Cărţile Sfinte care sunt în mâinile noastre, (Cartea întâi a Macabéilor 12, 9)
Cât ne priveşte, am fost învăluiţi de multe suferinţe şi războaie, întrucât regii din jurul nostru au luptat împotriva noastră. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 13)
Ionatán şi cei care erau cu el nu şi-au dat seama până dimineaţa, întrucât vedeau focuri arzând. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 29)
Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci şi cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înştiinţăm ca şi voi să celebraţi [Sărbătoarea] Corturilor şi a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul şi altarul, a adus jertfe. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 18)
au redobândit templul vestit în toată lumea, au eliberat cetatea [Ierusalím] şi au restabilit legile care erau pe punctul de a fi desfiinţate, întrucât Domnul s-a îndurat de ei cu toată blândeţea; (Cartea a doua a Macabéilor 2, 22)
Antióh, considerându-se jignit şi bănuind dispreţ în cuvintele ei, întrucât mai era doar fiul cel mai mic, a început să-l îndemne nu numai prin cuvinte, ci şi prin jurământ, promiţându-i că-l va face totodată bogat şi foarte fericit dacă va renunţa la cele părinteşti, că îl va avea de prieten şi îi va încredinţa funcţii. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 24)
