Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Timotéi, 1

Aiheeseen liittyvät säkeet Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Timotéi, 1:

1 Timotei 1 este un capitol care vorbește despre importanța predării corecte a doctrinei și despre pericolul speculațiilor teologice goale și nefondate. De asemenea, este accentuat rolul legii în condamnarea păcătoșilor și modul în care harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos este suficient pentru a -i salva. Urmează cinci versete legate de aceste teme:

Romani 6:14: „Căci păcatul nu va avea nicio stăpânire asupra ta, pentru că nu ești sub lege, ci sub har”. Acest verset vorbește despre modul în care legea nu este mijlocul de justificare, ci despre harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos, care ne eliberează de puterea păcatului.

2 Timotei 2:15: „Încercați să vă prezentați lui Dumnezeu aprobat, ca lucrător care nu trebuie să -i fie rușine, ceea ce gestionează bine Cuvântul adevărului”. Acest verset subliniază importanța unui studiu atent și precis al Scripturii pentru învățarea corectă a doctrinei și a vieții evlavioase.

2 Petru 1:20-21: "Cunoașterea acestui lucru: Că nici o profeție a Scripturii nu este de o interpretare deosebită. Căci profeția nu a fost niciodată produsă de voința oamenilor, dar oamenii sfinți de la Dumnezeu a vorbit mișcat de Duhul Sfânt." Acest verset consolidează importanța interpretării atente și responsabile a Scripturii, amintindu -ne că Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat de Duhul Sfânt și trebuie citit și interpretat în armonie cu scopul său general.

1 Corinteni 2:2: „Căci nu mi -am propus nimic de știut printre voi, ci Iisus Hristos și acest răstignit”. Acest verset evidențiază centralitatea lui Hristos și lucrarea sa răscumpărătoare în mesajul creștin și importanța de a nu se abate pentru speculații teologice lipsite de sens.

1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și doar pentru a ne ierta păcatele noastre și a ne purifica de orice nedreptate”. Acest verset evidențiază importanța mărturisirii și iertării lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, amintindu -ne că mântuirea noastră se bazează pe harul și mila Lui, nu pe propriile noastre merite.