Cartea a doua a Regilor, 7
7. S-au ridicat şi au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii şi măgarii în tabără aşa cum erau. Şi au fugit ca să-şi salveze viaţa.
7. S-au ridicat şi au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii şi măgarii în tabără aşa cum erau. Şi au fugit ca să-şi salveze viaţa.
2 Regi 7 se ocupă de eliberarea Samariei de foamea impusă de sirieni printr -o intervenție divină. Capitolul începe cu profeția profetului Elisei că va exista o mare aprovizionare cu hrană în oraș. Acest lucru se întâmplă prin teama pe care Dumnezeu le impune sirienilor, care își abandonează proviziile și fug. Patru leproși, excluși din oraș, găsesc comoara lăsată de sirieni și împărtășesc veștile cu samaritenii, care se bucură în cele din urmă de abundență. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Regi 7.
Psalmul 33:18: „Dar ochii Domnului sunt asupra celor care se tem de El, peste cei care așteaptă mila Lui”. Profetul Elisei are încredere în intervenția lui Dumnezeu pentru a salva oamenii din Samaria de foame, iar această încredere este consolidată de certitudinea că Dumnezeu este conștient de cei care se tem de El și așteaptă mila lui.
Proverbe 21:1: "Inima regelui este ca fluxuri de apă în mâna Domnului; El îl sprijină oriunde vrea." Intervenția divină în situația Samariei este o demonstrație a puterii și suveranității lui Dumnezeu, care este capabilă să influențeze chiar și conducătorii națiunilor străine pentru a -și îndeplini scopurile.
Isaia 33:6: „Și va exista stabilitate în vremurile voastre, abundența mântuirii, înțelepciunea și cunoașterea; iar frica Domnului va fi comoara voastră”. Abundența care vine în Samaria după evadarea sirienilor este un semn al bunătății și grijii lui Dumnezeu față de poporul Său, care se pot bucura de stabilitate și mântuire.
Ieremia 51:10: „Domnul a scos la lumină dreptatea noastră; vino și declară în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru”. Descoperirea comorii lăsată de sirieni de leproși este o mărturie a lucrării lui Dumnezeu pentru a -și elibera poporul de foame și opresiune.
Ioan 6:35: „Isus le -a spus: Eu sunt pâinea vieții; cel care vine la mine nu va fi foame și cel care crede în mine nu va seta niciodată”. Intervenția divină în Samaria este o prefigurare a iubirii lui Dumnezeu și a grijii pentru poporul Său în orice moment, culminând cu persoana lui Isus, pâinea vieții care satisface toate nevoile spirituale și fizice.
“Reze, reze! Quem muito reza se salva e salva os outros. E qual oração pode ser mais bela e mais aceita a Nossa Senhora do que o Rosario?” São Padre Pio de Pietrelcina
