Cartea a doua a Regilor, 7

1. Atunci Elizéu a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, [se va vinde] o sea de făină pe un síclu şi două măsuri de grâu pe un síclu la poarta Samaríei»”.

2. Slujitorul de braţul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizéu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”.

3. La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim?

4. Dacă am zice: «Să intrăm în cetate!», este foamete în cetate şi vom muri acolo; dacă vom sta aici, [de asemenea] vom muri. Acum, să mergem şi să năvălim în tabăra araméilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”.

5. S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám şi, iată, nu era nimeni acolo!

6. Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Arám vuiet de care, tropot de cai şi zgomotul unei armate puternice şi şi-au zis unul către altul: „Regele lui Israél i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetéi şi pe regii egipténi ca să vină împotriva noastră”.

7. S-au ridicat şi au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii şi măgarii în tabără aşa cum erau. Şi au fugit ca să-şi salveze viaţa.

8. Au venit aceşti leproşi la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut şi au luat de acolo argint, aur şi haine, apoi au plecat şi le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] şi au plecat şi le-au ascuns.

9. Şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să dăm de ştire casei regelui!”.

10. Au mers, i-au chemat pe străjerii cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra lui Arám şi iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii şi măgarii legaţi şi corturile aşa cum sunt”.

11. Străjerii au strigat şi au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui.

12. Regele s-a ridicat noaptea şi le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac araméii: au ieşit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieşi din cetate şi îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate»”.

13. Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: ,,Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate – iată, ei sunt ca toată mulţimea lui Israél care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulţimea lui Israél care a pierit – să-i trimitem şi să vedem!”.

14. Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Arám, zicând: „Mergeţi şi vedeţi!”.

15. Au mers după ei până la Iordán. Iată, tot drumul era plin de haine şi de obiecte pe care le aruncaseră araméii în graba lor. Mesagerii s-au întors şi i-au adus la cunoştinţă regelui.

16. Poporul a ieşit şi a prădat tabăra lui Arám. Şi [s-a vândut] o sea de făină pe un síclu şi două sea de orz pe un síclu, după cuvântul Domnului.

17. Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el.

18. Şi a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, [se va vinde] două sea de orz pe un síclu şi o sea de făină pe un síclu la poarta Samaríei”.

19. Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”, iar [Elizéu] spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”.

20. Şi i s-a întâmplat aşa: poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit.