Found 369 Results for: numit lumină
Absalóm l-a pus pe Amása [comandant] peste armată în locul lui Ióab. Amása era fiul unui om numit Itrá, un israelít care intrase la Abigál, fiica lui Naháş şi sora Ţerúiei, mama lui Ióab. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 25)
Absalóm luase şi ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Émec-Hamélec. Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalóm”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 18)
Căci tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul schimbă în strălucire întunericul meu. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 29)
E ca lumina dimineţii când răsare soarele, [ca] o dimineaţă fără nori; din strălucirea [luminii] şi din ploaie [răsare] iarba din pământ». (Cartea a doua a lui Samuél 23, 4)
Şi a zis: „Ce sunt aceste cetăţi pe care mi le-ai dat, fratele meu?”. Şi le-a numit ţara Cabul până în ziua de azi. (Cartea întâi a Regilor 9, 13)
Şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să dăm de ştire casei regelui!”. (Cartea a doua a Regilor 7, 9)
Davíd a locuit în fortăreaţă; de aceea au numit-o cetatea lui Davíd. (Cartea întâi a Cronicilor 11, 7)
Davíd s-a mâniat pentru că Domnul l-a lovit pe Uzá şi a numit locul acela Péreţ-Uzá până în ziua de azi. (Cartea întâi a Cronicilor 13, 11)
A ridicat stâlpii în faţa templului, unul la dreapta şi unul la stânga. Pe cel din dreapta l-a numit Iachín, iar pe cel din stânga l-a numit Bóaz. (Cartea a doua a Cronicilor 3, 17)
Şi dintre preoţi: fiii lui Hobáia, fiii lui Hacóţ, fiii lui Barzilái, care şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilái din Galaád şi a fost numit după numele lor. (Cartea lui Nehemía 7, 63)
A fost trimis Rafaél ca să-i vindece pe cei doi. Pe Tobít să-l scape de albeaţa de pe ochi ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu, iar pe Sára, [fiica] lui Raguél, să i-o dea de soţie lui Tobía, fiul lui Tobít, şi să-l îndepărteze de la ea pe Asmodéu, demonul cel rău. Căci îi era menit lui Tobía să o aibă ca moştenire dintre toţi cei care voiau să o ia. În aceeaşi clipă, Tobít s-a întors din curte spre casa lui, iar Sára, [fiica] lui Raguél, a coborât din camera de sus. (Cartea lui Tobía 3, 17)
Tobía s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobít: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobít i-a răspuns, zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafaél] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobít i-a răspuns: „Tobía, fiul meu, vrea să meargă în Média. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Média şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”. (Cartea lui Tobía 5, 10)
