1. Davíd a pronunţat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.

2. „Doamne, stânca mea, fortăreaţa mea şi eliberatorul meu!

3. Doamne, stânca mea, în el mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea, locul meu de refugiu şi eliberatorul meu. Tu mă mântuieşti din asuprirea mea!

4. Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă, şi sunt eliberat de duşmanii mei.

5. Căci m-au înconjurat valurile morţii şi m-au îngrozit râurile nimicirii.

6. M-au înfăşurat lanţurile locuinței morților şi m-au prins laţurile morţii.

7. Dar, în strâmtoarea mea, l-am chemat pe Domnul, l-am chemat pe Dumnezeul meu; din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui.

8. S-a zguduit şi s-a cutremurat pământul; temeliile cerului s-au zdruncinat şi s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.

9. S-a ridicat fum din nările lui şi foc mistuitor, din gura lui; cărbuni aprinşi ţâşneau din el.

10. A aplecat cerurile şi s-a coborât şi negura era sub picioarele lui.

11. A încălecat pe un heruvim şi a zburat, s-a arătat pe aripile vântului.

12. A pus întunericul în jurul lui ca nişte corturi, ape întunecoase şi nori deşi.

13. În faţa strălucirii chipului său s-au aprins cărbuni de foc.

14. A tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt şi-a făcut auzit glasul;

15. şi-a trimis săgeţile şi i-a risipit, a fulgerat şi i-a umplut de groază!

16. Şi au apărut izvoarele mării şi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea Domnului, la suflarea duhului mâniei sale.

17. A trimis din înălţime şi m-a luat, m-a salvat din apele cele mari.

18. M-a mântuit de duşmanul meu puternic şi de cei care mă urăsc, deşi erau mai tari decât mine.

19. M-au împresurat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijinitor.

20. M-a scos la loc larg, m-a mântuit pentru că şi-a găsit bucuria în mine.

21. Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele îmi va da înapoi.

22. Pentru că am păzit căile Domnului, n-am păcătuit [îndepărtându-mă] de Dumnezeul meu.

23. Căci toate judecăţile lui sunt înaintea mea şi îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte.

24. Am fost fără prihană înaintea lui şi m-am păzit de fărădelege.

25. Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea şi după puritatea mea înaintea ochilor săi.

26. Cu cel credincios, tu eşti credincios, cu omul nevinovat, eşti nevinovat.

27. Cu cel curat, eşti curat, dar cu cel viclean te arăţi priceput.

28. Tu mântuieşti poporul celor sărmani şi ochii tăi îi umilesc pe cei trufaşi.

29. Căci tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul schimbă în strălucire întunericul meu.

30. Prin tine înfrunt trupele [duşmane] şi cu Dumnezeul meu trec şi peste ziduri.

31. Calea lui Dumnezeu este desăvârşită. Cuvântul Domnului este lămurit în foc, el este un scut pentru toţi cei care speră într-însul.

32. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Sau cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33. Dumnezeu este fortăreaţa mea puternică, face liberă pe deplin calea mea.

34. El face picioarele ca ale cerbului şi mă aşază pe înălţimi.

35. El învaţă mâinile mele pentru război şi braţele mele întind arcul de bronz.

36. Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale şi sprijinul tău m-a ajutat să cresc.

37. Ai lărgit calea sub paşii mei şi nu s-au clătinat gleznele mele.

38. Îi voi urmări pe duşmanii mei şi-i voi nimici şi nu mă voi întoarce până nu-i voi distruge.

39. Îi voi sfâşia, îi voi lovi şi nu vor mai putea să se ridice, se vor prăbuşi sub picioarele mele.

40. M-ai încins cu tărie pentru luptă, i-ai răpus pe cei care se ridică împotriva mea.

41. Pe duşmanii mei i-ai pus pe fugă şi pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.

42. Au strigat, dar nu era cine să-i salveze, [au strigat] către Domnul, dar nu le-a dat răspuns.

43. I-am zdrobit ca pulberea pământului, ca noroiul de pe uliţe i-am strivit şi i-am călcat.

44. Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului, m-ai păstrat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoşteam a ajuns să mă slujească.

45. Cu luare aminte îmi dau ascultare fiii străinilor, mă linguşesc.

46. Fiii străinilor şi-au pierdut vlaga, ies tremurând din locurile lor de refugiu.

47. Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea! Şi preaînălţat este Dumnezeu, stânca mântuirii mele!

48. Dumnezeu este cel care-mi dă revanşa şi îmi subjugă popoarele.

49. Mă faci să scap de duşmanii mei! Mă înalţi mai presus de cei care se înalţă împotriva mea şi mă mântuieşti de omul violent.

50. De aceea, te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor şi numele tău în psalmi îl voi cânta.

51. El dă mari izbânzi regelui său, îşi arată bunăvoinţa faţă de unsul său, faţă de Davíd şi urmaşii lui pe veci!”.





“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina