Found 305 Results for: Zei
Prin puterea dumnezeiască el zăcea fără glas şi lipsit de orice speranţă de scăpare. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 29)
Nu este puţin lucru să necinsteşti legile dumnezeieşti. Aceasta se va vedea în cele ce urmează. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 17)
Abía acum, doborât, a început să mai modereze din aroganţa lui cea mare şi să ajungă să-şi dea seama de starea lui, deoarece, sub lovitura biciului dumnezeiesc, era hărţuit de chinuri ce sporeau în fiecare clipă. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 11)
După ce tatăl nostru s-a mutat la zei, voind noi ca [toţi] cei din regat să fie liniştiţi ca să se poată ocupa de cele ale lor, (Cartea a doua a Macabéilor 11, 23)
Şi, înşelându-se şi mai mult pe căile înşelăciunii, au luat drept dumnezei cele necinstite, chiar şi printre fiinţele ruşinoase, fiind minţiţi, pe drept, ca nişte copii nepricepuţi. (Cartea Înţelepciunii 12, 24)
Dar ei, fiind indignaţi că au suferit din cauza la astfel de [lucruri], pe care ei îi considerau dumnezei, văzând că sunt pedepsiţi în ei, l-au văzut şi l-au recunoscut pe Dumnezeul adevărat, cel pe care odinioară îl renegau. De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă. (Cartea Înţelepciunii 12, 27)
Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid, sau ciclul stelelor, sau apa violentă, sau strălucirea cerului – dominatori ai lumii – i-au considerat ca dumnezei. (Cartea Înţelepciunii 13, 2)
Dacă, uimiţi de frumuseţea lor, le-au luat pe acestea ca dumnezei, cu atât mai mult să recunoască [faptul] că stăpânitorul acestora este mai bun, este izvorul frumuseţii cel care le-a creat. (Cartea Înţelepciunii 13, 3)
Nefericiţi sunt cei a căror speranţă este în cele moarte, care numesc dumnezei lucrările mâinilor oamenilor, realizate din aur şi din argint, asemănare şi reprezentare de animale sau de piatră nefolositoare, lucrare a unei mâini din vechime. (Cartea Înţelepciunii 13, 10)
Căci pe toţi idolii neamurilor i-au considerat dumnezei ei, care nu au uzul ochilor pentru vedere, nici nări pentru respirarea aerului, nici urechi pentru a auzi, nici degetele mâinilor pentru pipăit, iar picioarele lor sunt inutile pentru mers. (Cartea Înţelepciunii 15, 15)
Cu cât este mai mică aşteptarea în interior, cu atât mai mare este considerată necunoaşterea cauzei care aduce chin. (Cartea Înţelepciunii 17, 12)
Copiii sfinţi ai celor buni aduceau jertfă în ascuns şi au stabilit legea dumnezeirii într-un singur gând, ca sfinţii să împartă în acelaşi fel şi cele bune, şi cele periculoase, cântând de mai înainte imnurile părinţilor. (Cartea Înţelepciunii 18, 9)
