Found 2618 Results for: Plângea Lui Dumnezeu
A venit un om din Báal-Şalişá. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade [ale pământului], douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. (Cartea a doua a Regilor 4, 42)
Când a văzut scrisoarea, regele lui Israél şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăţ un om de lepra lui. Recunoaşteţi şi vedeţi că el caută motiv împotriva mea!”. (Cartea a doua a Regilor 5, 7)
Când a auzit Elizéu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israél şi-a sfâşiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la mine şi se va şti că este un profet în Israél!”. (Cartea a doua a Regilor 5, 8)
Atunci a coborât şi s-a cufundat în Iordán de şapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a curăţat. (Cartea a doua a Regilor 5, 14)
[Naamán] s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui şi a zis: „Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israél. Acum, primeşte, te rog, un dar de la slujitorul tău!”. (Cartea a doua a Regilor 5, 15)
Gheházi, slujitorul lui Elizéu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpânul meu l-a cruţat pe Naamán, arameul acesta, şi nu a luat de la el ce adusese! Viu este Domnul: voi alerga după el şi voi lua ceva de la el!”. (Cartea a doua a Regilor 5, 20)
Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela şi lama a început să plutească. (Cartea a doua a Regilor 6, 6)
Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”. (Cartea a doua a Regilor 6, 9)
Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise şi îl avertizase omul lui Dumnezeu şi s-a păzit. [Aceasta] nu o dată şi nu de două ori! (Cartea a doua a Regilor 6, 10)
Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieşit şi, iată, o armată înconjura cetatea cu cai şi care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”. (Cartea a doua a Regilor 6, 15)
Regele a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri] astăzi!”. (Cartea a doua a Regilor 6, 31)
Slujitorul de braţul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizéu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”. (Cartea a doua a Regilor 7, 2)
