1. (Mt 28,1-10; Mc 16,1-8; Lc 24,1-12) În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdaléna a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt.

2. Atunci, a alergat şi a venit la Símon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le‑a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”.

3. A ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt.

4. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

5. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat.

6. Atunci a venit şi Símon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate,

7. dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc.

8. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut;

9. pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.

10. Atunci discipolii s-au întors la ai lor.

11. (Mc 16,9-11; Mt 28,9-10) Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt

12. şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare.

13. Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”.

14. Spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând [în picioare], dar nu ştia că este Isus.

15. Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?”. Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!”.

16. Isus i-a zis: „Maria!”. Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuní!” – care înseamnă „Învăţătorule!”.

17. Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru»!”.

18. Maria Magdaléna a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.

19. (Mt 28,16-20; Mc 16,14-18; Lc 24,36-49) În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”.

20. Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul.

21. Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”.

22. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt!

23. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.

24. Însă Tóma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus.

25. Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”.

26. După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Tóma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!”.

27. Apoi i-a spus lui Tóma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”.

28. Tóma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

29. Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”.

30. Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31. Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.





“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina