1. Regele Antióh străbătea regiunile de sus şi a auzit că există în Pérsia o cetate [numită] Elimáis, renumită pentru bogăţia de argint şi aur,

2. şi că templul din ea este foarte bogat; că sunt acolo armuri de aur, platoşe şi arme pe care le lăsase acolo Alexándru, [fiul] lui Fílip, regele macedonean, care a domnit primul peste greci.

3. A venit şi a căutat să cucerească cetatea şi să o jefuiască, dar nu a putut, pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate.

4. Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă, iar el a fugit şi a plecat de acolo cu mare tristeţe ca să se întoarcă la Babilón.

5. Când a ajuns în Pérsia, cineva i-a adus la cunoştinţă că fuseseră zdrobite trupele care merseseră în ţinutul lui Iúda,

6. că Lýsias, care pornise cu o armată puternică, a fost făcut de ruşine printre primii în faţa lor şi că ei s-au întărit cu arme, cu armată şi cu prăzi multe pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt;

7. că au distrus lucrul abominábil pe care el îl construise pe altarul din Ierusalím şi că au înconjurat sanctuarul şi cetatea Baitsúr cu ziduri înalte, ca mai înainte.

8. Când regele a auzit aceste lucruri, a încremenit şi s-a cutremurat, a căzut la pat şi s-a îmbolnăvit de supărare, pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise.

9. A zăcut acolo mai multe zile, deoarece îl cuprindea tristeţe mare şi se gândea că va muri.

10. I-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a spus: „Somnul s-a îndepărtat de ochii mei şi neliniştea mi-a cuprins inima.

11. Şi mi-am zis în inimă: «La ce suferinţă am ajuns şi în ce mare furtună mă aflu acum, eu care eram fericit şi iubit în puterea mea!».

12. Acum îmi amintesc de relele pe care le-am făcut în Ierusalím, luând toate obiectele de argint şi de aur care erau în el şi trimiţând să fie nimiciţi locuitorii lui Iúda fără motiv.

13. Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”.

14. Apoi l-a chemat pe Fílip, unul dintre prietenii săi, şi l-a stabilit peste tot regatul său.

15. I-a dat coroana, haina şi inelul său ca să le ducă lui Antióh, fiul său, şi să se îngrijească de el ca să ajungă rege.

16. Regele Antióh a murit acolo în anul o sută patruzeci şi nouă.

17. Lýsias a aflat că a murit regele şi l-a stabilit rege pe Antióh, fiul lui, de care se îngrijise din copilărie. Şi i-a pus numele de Eupátor.

18. Dar cei din fortăreaţă ţineau închis Israélul împrejurul templului; ei căutau să le facă rău în toate, sprijinind neamurile.

19. Iúda se gândea să-i nimicească şi a convocat tot poporul ca să-i asedieze.

20. S-au adunat împreună, i-au asediat în anul o sută cincizeci şi a făcut catapulte şi maşinării [de] război.

21. Au ieşit dintre ei, din încercuire, şi s-au alipit de ei câţiva dintre cei nelegiuiţi din Israél.

22. Au mers la rege şi i-au zis: „Până când nu vei face dreptate şi nu-i vei răzbuna pe fraţii noştri?

23. Noi de bună-voie l-am slujit pe tatăl tău, am umblat după cuvintele lui şi am împlinit prescrierile lui.

24. Pentru aceasta fiii poporului nostru au asediat [fortăreaţa] şi s-au înstrăinat de noi. Mai mult, pe câţi îi găseau dintre noi, îi ucideau şi ne răpeau moştenirile.

25. Şi nu numai împotriva noastră şi-au întins mâinile, ci şi împotriva tuturor ţinuturilor lor.

26. Iată, astăzi şi-au fixat tabăra în faţa fortăreţei, în Ierusalím, ca s-o cucerească! Au întărit templul şi [cetatea] Baitsúr.

27. Dacă nu vei coborî repede înaintea lor, vor face lucruri mai mari decât acestea şi nu-i vei mai putea opri”.

28. Regele s-a mâniat când a auzit şi i-a adunat pe toţi prietenii săi, căpetenii ale armatei şi ale cavaleriei.

29. Au venit la el armate mercenare din celelalte regate şi din insulele mării.

30. Numărul armatelor sale era de o sută de mii de pedestraşi, douăzeci de mii de călăreţi şi treizeci şi doi de elefanţi dresaţi pentru luptă.

31. Au venit prin Iduméea, şi-au fixat tabăra la Baitsúr, au luptat multe zile şi şi-au făcut maşinării [de război]. Dar [iudeii] au ieşit, au dat foc [maşinăriilor] şi au luptat bărbăteşte.

32. Iúda a plecat din fortăreaţă şi şi-a fixat tabăra la Baitzaharía, în faţa taberei regelui.

33. Regele s-a sculat în zori, şi-a dus tabăra cu avânt pe drumul spre Baitzaharía, şi-a desfăşurat armatele pentru bătălie şi a sunat din trâmbiţe.

34. Elefanţilor le-a arătat sânge de struguri şi de mure ca să-i incite la luptă.

35. Au împărţit animalele printre falange şi au pus pe lângă fiecare elefant o mie de oameni îmbrăcaţi în platoşe de zale, cu coifuri de bronz pe cap, şi cinci sute de călăreţi aleşi, rânduiţi pentru fiecare animal.

36. Ei [mergeau] în acelaşi timp înaintea animalului şi unde mergea el, acolo se duceau şi ei şi nu se îndepărtau de el.

37. Pe fiecare animal erau turnuri de lemn pentru apărare, legate cu chingi. În fiecare erau patru războinici care luptau din ele şi conducătorul [elefantului].

38. Restul cavaleriei l-a pus de o parte şi de alta, la cele două aripi ale liniei de bătaie, ca să înfricoşeze şi să apere falangele.

39. Când a răsărit soarele peste scuturile de aur şi de bronz, a strălucit muntele din cauza lor şi au luminat ca nişte torţe de foc.

40. O parte a trupei regelui a stat pe înălţimea muntelui, iar alta, la poale. Înaintau în siguranţă şi ordonat.

41. Se cutremurau toţi cei care care auzeau zgomotul lor, mersul mulţimii şi zăngănitul armelor, căci era o armată foarte mare şi puternică.

42. Iúda şi trupa lui s-au apropiat de linia de bătaie şi au căzut din trupa regelui şase sute de bărbaţi.

43. Eleazár, cel [numit] Auarán, a văzut unul dintre animale îmbrăcat cu o armură regească şi mai mare decât toate celelalte animale şi şi-a închipuit că pe el se află regele.

44. S-a dat pe sine ca să-şi salveze poporul şi să-şi dobândească un nume veşnic.

45. A alergat la el cu curaj, prin mijlocul falangei, a ucis în dreapta şi în stânga, iar [duşmanii] s-au despărţit din [faţa] lui într-o parte şi într-alta.

46. A intrat sub elefant, l-a străpuns şi l-a ucis; [elefantul] a căzut la pământ peste [Eleazár], care a murit acolo.

47. [Iudeii], văzând puterea regească şi avântul armatelor, s-au retras dinaintea lor.

48. Cei din tabăra regelui au urcat să le iasă înainte spre Ierusalím, iar regele şi-a fixat tabăra împotriva Iudeii şi a muntelui Sión.

49. Au făcut pace cu cei din Baitsúr. Ei au ieşit din cetate pentru că nu mai aveau hrană ca să rămână închişi acolo, întrucât pământul era în [an] sabátic.

50. Regele a cucerit [cetatea] Baitsúr şi a pus acolo o garnizoană ca să o păzească.

51. A asediat sanctuarul timp de mai multe zile şi a pus acolo catapulte, maşinării [de război], aruncătoare de flăcări şi de pietre, scorpioni ca să arunce săgeţi şi proiectile.

52. Au făcut şi ei maşinării în faţa maşinăriilor lor şi au luptat multe zile.

53. Însă nu mai era hrană în depozite, pentru că era anul al şaptelea şi cei care se salvaseră dintre păgâni în Iudéea au consumat restul proviziilor.

54. Au lăsat în sanctuar puţini oameni, pentru că i-a răpus foamea şi s-au împrăştiat fiecare la locul său.

55. Lýsias a auzit că Fílip, cel pe care regele Antióh, fiind încă în viaţă, l-a stabilit să aibă grijă de fiul său Antióh ca să devină rege,

56. s-a întors din Pérsia şi Média şi că armatele care au mers cu regele erau cu el şi că el caută să pună stăpânire pe situaţie;

57. atunci s-a pregătit şi s-a grăbit să plece. Le-a zis regelui, conducătorilor armatei şi oamenilor: „Noi ne sfârşim pe zi ce trece, hrana noastră este puţină, locul pe care îl asediem este întărit şi [problemele] domniei sunt asupra noastră.

58. Acum, să le dăm acestor oameni mâna dreaptă şi să facem pace cu ei şi cu toate neamurile lor!

59. Să le permitem să umble după obiceiurile lor ca mai înainte, pentru că din cauza obiceiurilor lor pe care noi le-am interzis, ei s-au mâniat şi au făcut toate acestea!”.

60. Acest cuvânt a fost plăcut regelui şi căpeteniilor. Au trimis la ei să facă pace, iar ei au acceptat.

61. Regele şi căpeteniile au jurat pentru acestea, iar ei au ieşit din fortăreaţă.

62. Regele a ajuns pe muntele Sión şi a văzut fortăreaţa locului. Şi-a încălcat jurământul pe care-l făcuse şi a poruncit să fie dărâmat zidul de jur împrejur.

63. Apoi a plecat în grabă şi s-a întors la Antiohía, unde l-a găsit pe Fílip domnind în cetate. S-a luptat cu el şi a cucerit cetatea cu forţa.





“É preciso amar, amar e nada mais”. São Padre Pio de Pietrelcina