1. Iosíf nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară dinaintea mea!”. Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosíf s-a făcut cunoscut fraţilor săi.

2. Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egipténii şi l-a auzit şi casa lui Faraón.

3. Iosíf le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosíf. Mai trăieşte tatăl meu?”. Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de fața lui.

4. Iosíf le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosíf, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt.

5. Dar acum nu vă tulburați şi nu mai fiţi cu ochii supărați pentru că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”.

6. Iată, sunt doi ani de când este foamete în ţară şi mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arat, nici secerat.

7. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să pună un rest din voi în ţară şi ca să rămâneţi în viaţă printr-o mare eliberare.

8. Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a pus ca pe un tată pentru Faraón, domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului.

9. Grăbiţi-vă, urcați la tatăl meu şi spuneţi-i: «Aşa zice fiul tău Iosíf: ‹Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară la mine şi nu sta!

10. Vei locui în ţinutul Goşén şi veţi fi aproape de mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, turmele tale, vitele tale şi tot ce ai.

11. Acolo mă voi îngriji de tine, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; astfel, nu vei sărăci nici tu, nici casa ta şi nimic din ce ai› ».

12. Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Beniamín văd că însăşi gura mea vă vorbeşte.

13. Faceți-i cunoscut tatălui meu gloria mea din Egipt şi tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă să-l faceți-l pe tatăl meu să coboare aici!”.

14. El a căzut pe grumazul fratelui său Beniamín şi a plâns; şi Beniamín a plâns [și el] pe grumazul lui.

15. I-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns cu ei. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

16. Vestea s-a auzit în casa lui Faraón: „au venit fraţii lui Iosíf”. Lucrul acesta a fost bun în ochii lui Faraón şi în ochii slujitorilor lui.

17. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Spune fraţilor tăi: «Aşa să faceţi: încărcaţi-vă animalele de povară, plecaţi şi mergeţi în ţara Canaán;

18. luaţi-l pe tatăl vostru şi casele voastre şi veniţi la mine! Eu vă voi da ce-i mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea pământului».

19. Iar tu dă-le această poruncă: «Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre; luaţi-l şi pe tatăl vostru şi veniţi înapoi!

20. Ochii voștri să nu fie [cuprinși] de milă pentru lucrurile voastre, căci tot ce este mai bun în toată ţara Egiptului va fi al vostru»”.

21. Fiii lui Israél au făcut aşa. Iosíf le-a dat care, după cuvântul lui Faraón; le-a dat şi provizii pentru drum.

22. Le-a dat tuturor haine de schimb, iar lui Beniamín i-a dat trei sute de arginţi şi cinci schimburi de haine.

23. Tatălui său i-a trimis astfel: zece măgari încărcaţi cu tot ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi hrană pentru tatăl său [ca să aibă] pe drum.

24. Apoi le-a dat drumul fraţilor săi şi ei au plecat. Şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum!”.

25. Ei au urcat din Egipt şi au ajuns în ţara Canaán la tatăl lor, Iacób.

26. I-au făcut cunoscut, zicând: „Iosíf este încă în viaţă şi domneşte peste toată ţara Egiptului”. Dar inima lui Iacób nu a tresărit, pentru că nu-i credea.

27. Când i-au spus ei toate cuvintele lui Iosíf pe care acesta le zisese lor şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosíf ca să-l ia, atunci duhul lui Iacób, tatăl lor, s-a reînsufleţit.

28. Israél a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosíf este încă în viaţă. Mă duc să-l văd înainte de a muri”.





“Que Nossa Mãe do Céu tenha piedade de nós e com um olhar maternal levante-nos, purifique-nos e eleve-nos a Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina