Isaías, 42

1. Eis meu Servo que eu amparo, meu eleito ao qual dou toda a minha afeição, faço repousar sobre ele meu espírito, para que leve às nações a verdadeira religião.*

1. „Iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul meu în care sufletul meu îşi găseşte plăcerea! El va aduce popoarelor judecata.

2. Ele não grita, nunca eleva a voz, não clama nas ruas.

2. Nu va striga, nu-şi va ridica [glasul] şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa.

3. Não quebrará o caniço rachado, não extinguirá a mecha que ainda fumega. Anunciará com toda a franqueza a verdadeira religião; não desanimará, nem desfalecerá,

3. Trestia frântă nu o va rupe şi fitilul fumegând nu-l va stinge. El va aduce dreptatea cu fidelitate.

4. até que tenha estabelecido a verdadeira religião sobre a terra, e até que as ilhas desejem seus ensinamentos.*

4. Nu va obosi şi nu se va descuraja până va aşeza judecata pe pământ, căci insulele aşteaptă legea lui.

5. Eis o que diz o Senhor Deus que criou os céus e os desdobrou, que firmou a terra e toda a sua vegetação, que dá respiração a seus habitantes, e o sopro vital àqueles que pisam o solo:

5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat, cel care a întins pământul şi ceea ce produce el, cel care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor care umblă pe el.

6. “Eu, o Senhor, chamei-te realmente, eu te segurei pela mão, eu te formei e designei para ser a aliança com os povos, a luz das nações;*

6. «Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate şi te-am luat de mână; te-am păstrat ca să te fac alianţă pentru popor şi lumină pentru neamuri,

7. para abrir os olhos aos cegos, para tirar do cárcere os prisioneiros e da prisão aqueles que vivem nas trevas.

7. să deschizi ochii celor orbi, să-i scoţi din închisoare pe cei captivi şi din temniţă, pe cei care locuiesc în întuneric.

8. Eu sou o Senhor, esse é meu nome, a ninguém cederei minha glória, nem a ídolos minha honra.

8. Eu sunt Domnul, acesta este numele meu; nu voi da gloria mea altcuiva, nici lauda mea, chipurilor cioplite.

9. Realizaram-se os primeiros acontecimentos anunciados, eu predigo outros; antes que aconteçam, eu vo-los faço conhecer”.*

9. Cele dintâi s-au împlinit şi, iată, fac cunoscute altele noi. Înainte ca ele să se arate, vă voi face pe voi să le auziţi».

10. Cantai ao Senhor um cântico novo, do fim do mundo entoai seus louvores; que o mar o celebre com tudo o que contém, assim como as ilhas com seus habitantes!

10. Cântaţi Domnului un cântec nou, [cântați] laudă lui până la marginile pământului, voi care coborâţi pe mare şi [tot] ce este în ea, insulele şi cei care le locuiesc!

11. Que o deserto e suas vilas elevem a voz, assim como os acampamentos onde habita Cedar! Que os povos de Petra clamem alegremente, que do alto das montanhas lancem suas aclamações!

11. Să-şi ridice [glasul] pustiul şi cetăţile lui, satele locuite de cei din Chedár! Să cânte locuitorii din Séla, să strige de bucurie de pe vârful munţilor!

12. Que deem glória ao Senhor e espalhem seu louvor pelas ilhas!

12. Să dea glorie Domnului şi să-l laude în insule!

13. Tal como um herói, o Senhor avança; como um guerreiro, ele desperta seu ardor; lança seu grito de guerra, como um herói que afronta seus inimigos.*

13. Domnul iese ca un viteaz, ca un luptător îşi stârneşte zelul; strigă, scoate un răcnet şi îşi arată puterea împotriva duşmanilor.

14. Muito tempo guardei o silêncio, permaneci mudo e me contive. Mas agora grito, como mulher nas dores do parto; minha respiração se precipita.

14. Am tăcut dintotdeauna, am rămas în tăcere şi m-am stăpânit. Acum voi urla ca femeia care naşte, voi gâfâi şi voi răbufni totodată.

15. Vou devastar montanhas e colinas, secar toda a vegetação, transformar os cursos de água em terras áridas, e fazer secar os tanques.*

15. Voi devasta munţii şi colinele, voi usca verdeaţa, voi transforma râurile în insule şi voi seca lacurile.

16. Aos cegos farei seguir um caminho desconhecido, por atalhos desconhecidos eu os encaminharei; mudarei diante deles a escuridão em luz, e as veredas pedregosas em estradas planas. Todas essas maravilhas, eu as realizarei, não deixarei de executá-las.*

16. Îi voi face pe orbi să meargă pe un drum pe care nu-l cunosc, îi voi conduce pe cărări pe care nu le ştiu; voi face întunericul lumină înaintea lor şi voi îndrepta căile strâmbe. Aceste lucruri le voi face pentru ei şi nu-i voi părăsi.

17. Retrocederão, cheios de vergonha, aqueles que se fiam nos ídolos, e que dizem às estátuas fundidas: “Sois nosso Deus”.

17. Apoi vor da înapoi şi se vor ruşina cei care se încred în idoli şi care spun unui chip turnat: «Voi sunteţi dumnezeii noştri»”.

18. Surdos, ouvi, cegos, olhai e vede!

18. Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor!

19. Quem é cego, senão meu servo, e surdo como o mensageiro que envio? Quem é cego como o meu mensageiro e surdo como o servo do Senhor?

19. Cine este orb, dacă nu slujitorul meu, şi surd ca mesagerul meu pe care îl trimit? Cine este orb precum cel perfect, orb ca slujitorul Domnului?

20. Vistes muitas coisas sem lhes dar atenção, tivestes os ouvidos abertos sem escutar.*

20. Ai văzut multe, dar nu ţii seama. Și-a deschis urechile, dar nu aude.

21. O Senhor quer, por causa de sua justiça, publicar uma lei grande e magnífica.

21. Domnul şi-a găsit plăcerea de dragul dreptăţii lui, a făcut mare legea şi i-a dat glorie.

22. Todavia, é um povo saqueado e despojado, todos foram acorrentados nos cárceres, fizeram-nos desaparecer nas prisões; são expostos à pilhagem sem que ninguém os livre, despojam-nos, e ninguém lhes faz restituir.*

22. El este un popor prădat şi jefuit, toţi sunt prinşi în peşteri şi ascunşi în închisori. Sunt de pradă şi nimeni nu-i scapă de jaf şi nu este cine să zică: „Dă înapoi!”.

23. Quem dentre vós prestará atenção a essas coisas? Quem as ouvirá pensando no futuro?

23. Cine dintre voi va pleca urechea la aceasta, va acorda atenţie şi va asculta pentru viitor?

24. Quem então entregou Jacó aos saqueadores, Israel aos depredadores? Não é o Senhor contra quem pecamos, cujas vias não quiseram seguir, nem respeitar suas ordens.

24. Cine l-a dat pe Iacób jafului şi pe Israél celor care pradă? Oare nu Domnul împotriva căruia am păcătuit? Ei nu au vrut să umble pe căile lui şi nu au ascultat de legea lui.

25. Então, despejou sobre eles sua cólera, e as violências da guerra; esta os envolveu de chamas sem que se apercebessem, e os consumiu sem que dessem atenção.

25. Şi-a revărsat asupra lui mânia sa aprinsă şi tăria luptei. L-a aprins de jur împrejur, dar el nu a cunoscut, l-a ars, dar el nu a pus la inimă.