Isaías, 40

1. “Consolai, consolai meu povo” – diz vosso Deus.*

1. „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!”, spune Dumnezeul vostru.

2. Animai Jerusalém, dizei-lhe bem alto que suas lidas estão terminadas, que sua falta está expiada, que recebeu, da mão do Senhor, pena dupla por todos os seus pecados.*

2. „Vorbiţi la inimă Ierusalímului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”.

3. Uma voz exclama: “Abri no deserto um caminho para o Senhor, traçai reta na estepe uma pista para nosso Deus.*

3. Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru!

4. Que todo vale seja aterrado, que toda montanha e colina sejam abaixadas: que os cimos sejam aplainados, que as escarpas sejam niveladas!”.

4. Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit”.

5. Então, a glória do Senhor se manifestará; todas as criaturas juntas apreciarão o esplendor, porque a boca do Senhor o prometeu.

5. Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit.

6. “Clama!” – disse uma voz, e eu respondi –: “Que clamarei?” “Toda criatura é como a erva e toda a sua glória como a flor dos campos!*

6. Un glas zice: «Strigă!», dar a răspuns: «Ce să strig?». Orice făptură este ca iarba şi toată frumuseţea ei este ca floarea câmpului.

7. A erva seca e a flor fenece quando o sopro do Senhor passa sobre elas. (Verdadeiramente o povo é semelhante à erva.)*

7. Iarba se usucă, floarea se ofileşte, pentru că Duhul Domnului suflă peste ele; cu adevărat, poporul este ca iarba.

8. A erva seca e a flor fenece, mas a palavra de nosso Deus permanece eternamente.”

8. Iarba se usucă, floarea se ofileşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.

9. Subi a uma alta montanha, para anunciar a boa-nova a Sião. Elevai com força a voz, para anunciar a boa-nova a Jerusalém. Elevai a voz sem receio, dizei às cidades de Judá: “Eis vosso Deus!*

9. Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Siónului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalímului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iúda: «Iată Dumnezeul vostru!».

10. Eis o Senhor Deus que vem com poder, estendendo os braços soberanamente. Eis com ele o preço de sua vitória; faz-se preceder pelos frutos de sua conquista;

10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui!

11. como um pastor, vai apascentar seu rebanho, reunir os animais dispersos, carregar os cordeiros nas dobras de seu manto, conduzir lentamente as ovelhas que amamentam”.

11. Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.

12. Quem, pois, mediu o mar no côncavo da mão, quem com seus dedos abertos mediu os céus? Quem com o alqueire mediu a matéria terrestre, pesou as montanhas no gancho, e as colinas na balança?*

12. Cine a măsurat apele în căuşul mâinii? Cine a calculat cerurile cu palma şi cu baniţa, pulberea pământului? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi colinele, cu balanţa?

13. Quem determinou o Espírito do Senhor, e que conselheiro lhe deu lições?*

13. Cine a orientat Duhul Domnului şi care om l-a învăţat ca sfetnic al său?

14. De quem recebeu conselho para julgar bem, para que se lhe indique o caminho da justiça, se lhe ensine a ciência e se lhe mostre a via mais prudente?

14. Cu cine s-a sfătuit ca să dobândească pricepere, să înveţe calea judecăţii, să-i indice ştiinţa şi să-i facă cunoscută calea înţelegerii?

15. As nações são para ele apenas uma gota de água num balde, um grão de areia na balança; as ilhas não pesam mais que o pó,*

15. Iată, neamurile sunt ca o picătură într-o găleată, ca un fir de praf pe o balanţă sunt considerate; iată, insulele cântăresc cât pulberea fină!

16. o Líbano não bastaria para o braseiro de seu altar, nem seus animais para os holocaustos.

16. Libánul nu este de ajuns pentru un foc şi animalele lui nu sunt de ajuns pentru o ardere de tot.

17. Todas as nações juntas nada são diante dele: a seus olhos são como que inexistentes.

17. Toate neamurile sunt nimic înaintea lui, mai puţin decât nimic şi gol sunt considerate faţă de el.

18. A quem poderíeis comparar Deus, e que imagem dele poderíeis oferecer?

18. Cu cine voiţi să îl asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce imagine vreţi să-l comparaţi?

19. Um artesão funde uma estátua, o ourives, a placa de ouro, e faz derreter as correntinhas de prata. (4l,6) Prestam-se assistência mútua, dizem um ao outro: “Coragem!”. (4l,7) O fundidor estimula o ourives, e o malhador, o ferreiro: “A solda é boa” – diz. Ele a reforça com rebites para que não oscile.*

19. Meşteşugarul toarnă un idol, aurarul îl acoperă cu aur şi toarnă lănţişoare de argint.

20. Aquele que deseja esculpir uma imagem escolhe madeira que não apodrece; põe-se à procura de um operário hábil, a fim de assentar uma estátua que não oscile.*

20. Cine are puţin de oferit alege un lemn care nu putrezeşte, îşi caută un meşteşugar înţelept ca să-i facă un idol care nu se mişcă.

21. Não o sabíeis? Não o aprendestes? Não vos ensinaram desde a origem? Não compreendestes nada da fundação da terra?

21. Oare nu ştiţi? Oare nu aţi auzit? Oare nu vi s-a spus de la început? Oare nu aţi priceput [cine a făcut] temeliile pământului?

22. Aquele que domina acima do disco terrestre, cujos habitantes vê como se fossem gafanhotos, aquele que estende os céus como um véu de gaze, e como tenda os desdobra para aí se abrigar,*

22. Cel care locuieşte deasupra rotocolului pământului, ai cărui locuitori sunt ca lăcustele, el desfăşoară cerurile ca o pânză şi le întinde ca pe un cort de locuit.

23. reduz os príncipes a nada, e faz desaparecer os governantes da terra;

23. El îi ia pe conducători ca pe nimic şi pe judecătorii pământului îi face nimicnicie.

24. apenas estejam plantados, apenas sejam semeados, apenas seu talo tenha lançado raízes no solo, sopra sobre eles e os resseca, e o turbilhão os varre como palha.

24. Abia sunt plantaţi, abia sunt semănaţi, abia tulpinile şi-au înfipt rădăcinile în pământ, că suflă asupra lor şi se usucă, iar furtuna îi poartă ca pleava.

25. “A quem então poderíeis comparar-me, que possa ser a mim igualado?” – diz o Santo.

25. „Cu cine mă veţi asemăna şi cu cine sunt deopotrivă?”, spune Cel Sfânt.

26. Levantai os olhos para o céu e olhai. Quem criou todos esses astros? Aquele que faz marchar o exército completo, e a todos chama pelo nome, o qual é tão rico de força e dotado de poder, que ninguém falta ao seu chamado.*

26. Ridicaţi-vă ochii spre înălţimi! Cine le-a creat? El face să iasă, după număr, oştirile lor şi le cheamă pe toate pe nume. De mulţimea puterii şi de mărimea tăriei, nimeni nu este lipsit.

27. Por que dizer-te então, ó Jacó, por que repetir, ó Israel: “Escapa meu destino ao Senhor, passa meu direito despercebido a meu Deus?”.

27. De ce spui, Iacób, şi de ce vorbeşti, Israél: este calea mea ascunsă de Domnul şi judecata mea, trecută [cu vederea] de Dumnezeul meu?

28. Não o sabes? Não o aprendeste? O Senhor é um Deus eterno. Ele cria os confins da terra, sem jamais fatigar-se nem aborrecer-se; ninguém pode sondar sua sabedoria.*

28. Oare nu ştii sau nu ai auzit că Domnul este Dumnezeu veşnic? El, care a creat marginile pământului, nu oboseşte şi nu se osteneşte, iar inteligenţa lui nu poate fi pătrunsă.

29. Dá forças ao homem acabrunhado, redobra o vigor do fraco.

29. El dă putere celui ostenit şi înmulţeşte tăria celui vlăguit.

30. Até os adolescentes podem esgotar-se, e jovens robustos podem cambalear,

30. Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc şi se poticnesc,

31. mas aqueles que contam com o Senhor renovam suas forças; ele dá-lhes asas de águia. Correm sem se cansar, vão para a frente sem se fatigar.

31. dar cei care speră în Domnul îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc.