Gefunden 3658 Ergebnisse für: Mar
dându-i porunci să-l ucidă pe Iúda, iar pe cei care sunt cu el să-i împrăştie şi să-l instaleze pe Alchimós mare preot al celui mai mare templu. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 13)
Gândind că a fost înşelat de [Iúda, Nicanór] s-a dus la templul cel mare şi sfânt şi, când preoţii aduceau jertfele proprii, a poruncit să-i fie predat omul. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 31)
În timpurile de dinaintea revoltei, el fusese acuzat de iudaism şi îşi pusese trupul şi viaţa în pericol pentru iudaism cu mare statornicie. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 38)
Credea că, prinzându-l pe acesta, le va provoca o mare nenorocire [iudeilor]. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 40)
Îşi pierduse tot sângele, dar, smulgându-şi măruntaiele şi apucându-le cu mâinile, le-a aruncat asupra mulţimii şi, invocându-l pe Stăpânul vieţii şi al duhului să i le redea, a murit astfel. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 46)
Nicanór a aflat că cei care erau cu Iúda se aflau în ţinutul Samaríei şi a hotărât să-i atace chiar în ziua de odihnă în toată siguranţa. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 1)
Viziunea era aceasta: „[L-am văzut] pe Onías, cel care fusese mare preot, bărbat frumos şi bun, modest la înfăţişare şi blând în purtare, cu vorbă dulce, care din copilărie se deprinsese cu toate virtuţile, care îşi ridica mâinile şi se ruga pentru tot poporul iudeilor. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 12)
Căci cea dintâi şi cea mai mare teamă a lor nu era atât cu privire la femeile, copiii, fraţii şi rudele lor, cât mai ales cu privire la templul consacrat. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 18)
Cu măreţia braţului tău să fie loviţi cei care au venit cu blasfemii împotriva poporului tău sfânt!”. Cu aceste [cuvinte] şi-a încheiat el [rugăciunea]. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 24)
[Iúda], cel care se dăruise mai întâi trup şi suflet pentru concetăţenii [săi], care îşi păstrase din tinereţe bunăvoinţa faţă de cei de un neam cu el, a poruncit să i se taie lui Nicanór capul şi braţul din umăr şi să fie duse la Ierusalím. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 30)
Toţi au stabilit, prin vot comun, să nu lase neînsemnată această zi, ci să o sărbătorească în a treisprezecea zi din luna a douăsprezecea – aceasta se numeşte Adár în limba siriacă – în ajunul zilei lui Mardohéu. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 36)
dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. (Cartea Proverbelor 5, 4)
