Katholische Bibel
 

Evanghelia după sf. Matei, 12

45. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuiesc acolo; şi cele de pe urmă ale acelui om vor deveni mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu această generaţie rea”.

Verse im Zusammenhang mit Evanghelia după sf. Matei, 12:

Sfântul Matei 12 se ocupă de diverse evenimente și învățături ale lui Isus, inclusiv vindecarea în Sabat, blasfemia împotriva Duhului Sfânt și adevărata familie a lui Isus. Printre subiectele abordate, evidențiem importanța milostivirii, autoritatea lui Isus și nevoia de a produce fructe bune. Urmează cinci versete legate de aceste teme:

Luca 6:36 - „Setea milostivă, așa cum este și milostiv Tatăl tău”. Isus îi învață pe ucenicii Săi importanța milosteniei, arătând că trebuie să acționăm cu alții la fel cum Dumnezeu acționează cu noi.

Ioan 5:27 - și i -a dat autoritate să judece, pentru că este fiul omului. " În acest verset, Isus vorbește despre propria sa autoritate de a judeca, arătând că El este Fiul lui Dumnezeu și are putere asupra tuturor lucrurilor.

Lucas 6:43 - „Pentru că nu există un copac bun care să dea un fruct rău și nici un copac rău care dă un fruct bun”. Aici, Isus subliniază importanța producerii de fructe bune în viața noastră, arătând că este imposibil să producem fructe bune dacă nu există inimă bună.

Efeseni 2:8-9 - „Căci prin har ești mântuit, prin credință; și acest lucru nu vine de la tine, este darul lui Dumnezeu; nu provine din lucrări, astfel încât nimeni nu poate glorios”. Acest verset evidențiază importanța harului lui Dumnezeu și a credinței în Isus pentru mântuirea noastră, arătând că nu pentru lucrările noastre ajungem la mântuire, ci prin darul lui Dumnezeu.

Luca 8:21 - „Dar el le -a răspuns, mama și frații mei sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc”. În acest verset, Isus arată că adevărata familie este compusă nu numai a rudelor noastre de sânge, ci a celor care aud și se supun Cuvântul lui Dumnezeu.





“Há alegrias tão sublimes e dores tão profundas que não se consegue exprimir com palavras. O silêncio é o último recurso da alma, quando ela está inefavelmente feliz ou extremamente oprimida!” São Padre Pio de Pietrelcina