1. (Mc 2,23-28; Lc 6,1-5) În acel timp, Isus trecea printre lanuri de grâu într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce.

2. Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: „Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă!”.

3. Atunci le-a zis: „Nu aţi citit ce a făcut Davíd când le era foame, lui şi celor care erau cu el:

4. cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile punerii-înainte pe care nu aveau voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât numai preoţii?

5. Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi?

6. Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul!

7. Dacă aţi şti ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi.

8. Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

9. (Mc 3,1-6; Lc 6,6-11) Atunci, plecând de acolo, a venit la sinagoga lor.

10. Şi iată, era un om care avea o mână paralizată. Dar ei, ca să-l poată acuza, l-au întrebat, zicând: „Este permis să vindeci în [zi de] sâmbătă?”.

11. El însă le-a spus: „Care om dintre voi, dacă are o singură oaie şi aceasta cade în groapă într‑o [zi de] sâmbătă, nu o ia şi o scoate?

12. Dar un om valorează mai mult decât o oaie! Prin urmare, este permis să faci bine în zi de sâmbătă”.

13. Atunci a zis omului: „Întinde-ţi mâna!”. El a întins-o şi mâna lui s‑a făcut sănătoasă precum cealaltă.

14. Dar fariseii, ieşind, au ţinut sfat împotriva lui ca să-l dea la moarte.

15. Dar Isus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Mulţi l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toţi

16. şi le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut,

17. ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía, care zice:

18. „Iată servitorul meu pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu îşi află plăcerea! Voi pune Duhul meu peste el şi el va vesti popoarelor judecata.

19. Nu se va certa, nici nu va striga şi nici nu va auzi cineva glasul lui pe drumuri.

20. Trestia frântă nu o va strivi, iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce judecata la victorie,

21. iar neamurile îşi vor pune speranţa în numele lui”.

22. (Mc 3,20-30; Lc 11,14-23) Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb şi mut, iar el l-a vindecat aşa încât mutul vorbea şi vedea.

23. Toate mulţimile erau uimite şi spuneau: „Oare nu este acesta fiul lui Davíd?”.

24. Dar fariseii, când au auzit, spuneau: „Acesta nu scoate diavolii decât cu Béelzebul, căpetenia diavolilor”.

25. Cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie, dezbinată în ea însăşi, se ruinează şi orice cetate sau casă, dezbinată în sine, nu va dăinui.

26. Iar dacă Satana îl alungă pe Satana, se dezbină în el însuşi; aşadar, cum va dăinui împărăţia lui?

27. Şi dacă eu scot diavolii cu Béelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.

28. Dar dacă eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi.

29. Sau cum ar putea cineva să intre în casa unui [om] puternic şi să-i ia bunurile, dacă nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Atunci îi va prăda casa.

30. Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.

31. De aceea vă spun: toate păcatele şi blasfemiile le vor fi iertate oamenilor, însă blasfemia împotriva Duhului nu le va fi iertată.

32. Şi, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat, dar dacă ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni.

33. (Lc 6,43-45) Sau admiteţi că pomul este bun şi fructul său este bun sau admiteţi că pomul este rău şi fructul său este rău: căci pomul se cunoaşte după fructul său.

34. Pui de vipere, cum puteţi rosti ceva bun, atunci când voi sunteţi răi? Căci gura vorbeşte din prisosul inimii.

35. Omul bun scoate [lucruri] bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate [lucruri] rele din tezaurul său rău.

36. Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus.

37. Căci după cuvintele tale vei fi justificat şi după cuvintele tale vei fi condamnat”.

38. (Mc 8,11-12; Lc 11,29-32) Atunci unii dintre cărturari şi farisei i-au răspuns, zicând: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”.

39. Dar el, răspunzând, le-a zis: „Această generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Ióna profetul:

40. aşa cum Ióna a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

41. Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Ióna; şi, iată, aici [unul] mai mare decât Ióna!

42. Regina din Sud se va ridica la judecată cu această generaţie şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomón; şi iată, aici [unul] mai mare decât Solomón!

43. (Lc 11,24-26) Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, dar nu o găseşte.

44. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte nelocuită, măturată şi pusă în ordine.

45. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuiesc acolo; şi cele de pe urmă ale acelui om vor deveni mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu această generaţie rea”.

46. (Mc 3,31-35; Lc 8,19-21) Pe când mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească!

47. Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească!”.

48. Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?”.

49. Şi, întinzându-şi mâna asupra discipolilor săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!

50. Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri, acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.





“O verdadeiro servo de Deus é aquele que usa a caridade para com seu próximo, que está decidido a fazer a vontade de Deus a todo custo, que vive em profunda humildade e simplicidade”. São Padre Pio de Pietrelcina